Deși e greu de crezut, la Brașov se mai întâmplă și minuni. De ce e greu de
crezut? Pentru că este vorba de un oraș păstorit de un edil cu grave probleme
penale și care a arătat o totală lipsă de interes față de actul cultural, ca să
nu mai vorbim de tentativele repetate de a distruge instituțiile responsabile
cu acest domeniu ale urbei. Exemple sunt numeroase, începând cu demiterea
maestrului Cristian Mihăilescu din fruntea Operei (știa el ”ce se întâmplă
p-acolo”, fără a călca la vreun spectacol sau la vreo repetiție. De altfel, maestrul Mihăilescu a semnat regia spectacolului la care voi face referire în continuare), continuând cu
scandalul în plină desfășurare de la Teatru sau cu campania de-a dreptul
penibilă și eșuată lamentabil a Brașovului de a prinde selecția finală în
tentativa de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2022. În ciuda acestor șicane,
cum spuneam mai sus, se mai întâmplă și minuni. O astfel de stare de grație s-a
petrecut sâmbătă 15 Octombrie 2016 pe scena Operei din Brașov unde a avut loc
spectacolul cu opera Faust de Charles Gounod, în regia d-lui Cristian
Mihailescu. Libretul are la bază prima parte a capodoperei literaturii
universale, cu același nume, a marelui poet, dramaturg și romancier german Johann
Wolfgang Goethe: doctorul Faust, ajuns la bătrânețe, face pactul cu diavolul,
acceptând să-și vândă sufletul lui Mefisto, în schimbul recâștigării tinereții. Acestui schimb imoral îi cad victime
Margareta (Marguerite), sedusă de Faust redevenit tânăr, și Valentin, fratele
acesteia. Cam acesta ar fi, în câteva cuvinte stângace, subiectul operei lui
Gounod, la rândul ei o capodoperă a teatrului liric. Cei care au făcut din
reprezentația de sâmbătă 15 Octombrie un spectacol de excepție, au fost
artiștii Operei Brașov.
În rolul Marguerite-ei a strălucit Anda Pop, una din stelele de necontestat
ale Operei brașovene. Cu o voce amplă, inteligent dozată în funcție de
cerințele partiturii, cu un joc scenic cu nimic mai prejos de cel al unui actor
de teatru și cu o pronunție în franceză mai curată decât a unui nativ parizian,
marea artistă a fost întâmpinată la finalul spectacolului cu urale de un public
entuziast. O mențiune specială pentru terțetul din actul III (”Anges purs,
Anges radieux”) care a electrizat pur și simplu asistența.
Anda Pop
Rolul Mefisto a fost interpretat de basul Dan Popescu, cu capacități vocale
inimaginabile. La unele note de la limita inferioară a portativului, dacă sala
operei ar fi avut geamuri, sunt convins că acestea ar fi început să vibreze în
rezonanță cu sunetele emise de artist. Ascultându-i râsul malefic sau blestemul
aruncat asupra Marguerite-ei (”Marguerite, sois maudite!”) te lua cu răcoare pe
șira spinării. Și domnia sa a fost răsplătit cu urale la finalul spectacolului.
Dan Popescu
În sfârșit, dar nu cel din urmă, am avut bucuria de a-l urmări în rolul
Valentin pe baritonul Alexandru Aghenie! Tânăr, înalt, svelt, dar, mai presus
de toate, posesor al unei voci extraordinare, demnă de marile scene ale lumii. Aria
lui Valentin din actul I (”Avant de quiter ces lieux”) a fost interpretată
magistral de artist iar la finalul ei sala a explodat, realmente, ca și la
apariția sa de la final.
Alexandru Aghenie
La reușita spectacolului au contribuit cu succes Lucian Corchiș (Opera
Națională București) - Faust (înlocuitor de ultim moment al tenorului Robert
Nagy), Asineta Răducan în rolul Siebel și Sonia Hazarian în rolul Marthe
Schwerdtlein, Lorand Cristian, precum și orchestra condusa de tânărul dirijor Ciprian Teodorașcu
din București, corul Operei condus de
Leonard Boga, echipa de balerine
Valentina Mirică și Nicoleta Sasu, coregraf Nermina Demian și scenograful Șerban Luca.
