Sâmbăta trecută (9 decembrie 2017), a avut loc la librăria Humanitas din Piața
Sfatului, lansarea cărții ”Acasă, pe drum, 4 ani teleleu”, lansare la care au
fost prezenți autorii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, moderatorul Mihail
Vakulovski și vreo 30, 40 de cititori. În mare, lucrurile stau cam așa: o
jurnalistă a unei reviste ”glossy” (redactor șef adjunct la momentul demisiei),
specializată pe anchete sociale, și un fotograf profesionist, se satură de
traiul ”corporatist” dominat de targetări, focusări, feedbackuri, își cumpără o
autorulotă, inițial în ideea de a o folosi în munca de teren, în deplasări.
Prin 2013 câștigă o bursă de jurnalism acordată de o fundație americană și,
nemulțumiți profesional, se hotărăsc să renunțe la tot și să se dedice
anchetelor sociale. Își amenajează autorulota cu minimul necear unui trai cât
de cât confortabil și pleacă prin țară după subiecte. Și tot așa de 4 ani. Ce iese din acest mod de
viață? Un film, ”Ultimul căldărar”,
premiat la diverse festivaluri de profil, un site – teleleu.eu, unde își
publică materialele și o carte excepțională: ”Acasă, pe drum, 4 ani teteleu”. Ce aflăm noi din cartea asta? Realitățile
teribile ale României mileniului III!
Oameni atât de săraci încât n-au o masă în casă (de apă sau curent nici nu
poate fi vorba). Oameni ai străzii, proveniți din copii orfelinatelor
desființate în ”2001, când România se
pregătea să intre în UE și una dintre condiții a fost să-și rezolve problema
orfelinatelor”! Iar România a rezolvat-o, românește!
Oameni sănătoși, dar de o sărăcie lucie, care nu știu zilele săptămânii
(etnici români, ca să nu ne repezim cu
concluzii xenofobe), copii care la 10-12 ani nu știu culorile, cu un vocabular
redus la nivelul unui copil de 2 ani, pentru că părinții, copleșiți de numărul
lor (al copiilor) și de asigurarea unui minim de alimentație, pur și simplu nu s-au ocupat de
ei! De ce au copii mulți acești oameni? Pentru metodele de contracepție e nevoie de o
minimă educație în domeniu. Într-o comunitate săracă li s-au dat femeilor
anticoncepționale. Câteva dintre ele le-au luat pe toate deodată, ca să nu mai
facă copii niciodată. Au fost la un pas de moarte. Nu poți cere unei femei care
nu știe să citească ceasul și nu știe zilele săptămânii, să-și ia pastila
minune conform prescripției. Pentru sterilet e nevoie de un minim de igienă,
greu, dacă nu imposibil de realizat în condițiile lipsei apei curente, în case
care nu au nici măcar ”budă în fundul curții”!
Un milițian, comisar de poliție Ovidiu Bonta din Satu Mare, numele merită
memorat și menționat cu litere de fecale în cartea neamului, la capitolul Rușine
Națională, care îi bate cu cruzime și fără motiv, pe amărâții fără adăpost și
apărare!
Cazuri cutremurătoare de violență domestică, femei bătute bestial și în
final ucise de soț la lumina zilei, în
mijlocul satului, lângă gardul bisericii, fără ca cineva să intervină în
ajutorul victimei. Această dramă a avut loc în Rășinari, în Mărginime, o zonă
privită cu admirație de mai toată populația României, dar unde ”bătutul
muierii” pare a fi un lucru banal, acceptat tacit de toată suflarea. Nu mai
vorbim de bătaia copiilor, care, așa cum orice ardelean știe, ”e ruptă din Rai”.
Oameni cărora li se pare normal să fie marginalizați, priviți cu dispreț și
ură doar pentru faptul că sunt de o altă etnie. Așa au fost tratați din totdeauna
și așa vor fi tratați pentru totdeauna.
Fundații care se ocupă de copii cu dizabilități aduse în pragul falimentului
de o ordonanță, OUG 60 din august 2017, dată de guvernul Tudose, care scoate în
afara legii unitățile de producție
protejate, înființate de ONG-uri. De frica lui Soros, desigur.
Și altele, și
altele și altele! Citești, te crucești, citești, simți un rău acut în vintre,
care se transformă într-o revoltă surdă, ca să eșuezi apoi într-o resemnare cumplit
de dureroasă. Aș face ceva! Dar ce? În afara actelor de caritate, sporadice, de
Paști și de Crăciun, de o plângere către autorități, așa cum sugera unul dintre
autori la lansare, n-am idee ce. E prea puțin. Și nu rezolvă problemele. Abia
aici e nevoie de politică! De o politică sănătoasă, dusă ferm și cu determinare,
în domeniul social. Totuși, nu-s două săptămâni de când statul român a alocat
vreo 4 (patru) miliarde de Euro pentru nu știu exact ce petarde (rachete
Patriot). Cu o parte din banii ăștia li se băga apă și curent în case amărâților ăstora.
Și li se făcea măcar o budă în fundul curții!
