RIGOLETTO la Opera Brașov

     După cum se anticipase, Festivalul de Operă, Operetă și balet din acest an s-a încheiat cu o montare nouă a operei Rigoletto de Giuseppe Verdi. Premiera, anume primele spectacole cu această nouă viziune a capodoperei verdiene, a avut loc pe 2 și respective 3 Noiembrie 2018, cu două distribuții distincte.

    Libretul operei, semnat de Francsco Maria Piave, libretistul cu care Verdi a colaborat  la vremea respectivă, mijlocul secolului XIX, se bazează pe drama ”Le roi s’amuse” de Victor Hugo, în care marele romantic francez descria în culori vii viața libertină de la curtea regelui francez Francisc I. Autoritățile imperiale austriece, sub a căror dominație se afla pe atunci nordul Italiei, nu au aprobat libretul sub forma inițială, acțiunea trebuind transpusă în Italia, regele francez devenind un duce italian.

    Subiectul operei are la baza antiteza romantică dintre ducele de Mantua – tânăr, bogat și puternic dar superficial, pe de-o parte și bufonul său, Rigoletto – bătrân și diform, dar dincolo de mască, un om sensibil, un tată ce-și crește singur fiica, pe Gilda și pe care încearcă s-o protejeze de frivolitatea decadentă pe care o întâlnește la curtea ducelui. Gilda e răpită de curtenii ducelui, sedusă de acestă, Rigoletto, din dorința de răzbunare, pune la cale asasinarea stăpânului său. În final Gilda trece peste gelozie și se sacrifică din dragoste, fiind ucisă în locul ducelui.  

    Noua montare aparține regizorului italian Matteo Mazzoni, același care a semnat și regia operei Tosca de Puccini, aflată de asemenea în repertoriul operei brașovene. Așa cum am fost informați în ”Argumentul regizoral” din programul spectacolului, s-a încercat o ”reconstrucție foarte aproape de cea originală a acestui secol de artă italiană”. Decorul sălii de bal a palatului ducal a fost realizat prin reproducerea frescelor din Sala dei Giganti din palatul Te din Mantova, fresce ”care vorbesc deja din clasicism despre o societate aflată în decădere morală”. În decorul primei părți a actului întâi și  cel al actului doi, a căror acțiune se desfășoară în sala de bal a palatului, aproape de mijlocul scenei a fost amplasat un grup statuar vivant, reprezentând Copacul Cunoașterii la baza căruia se mișca ademenitor Ispita, Șarpele. La primele acorduri după ridicarea cortinei, ducele deschide un cufăr de unde apare Eva ținând în mâna Mărul, Fructul Oprit. Eva se alătură, pe soclu, celorlalte două simboluri biblice. Ducele cântă din brațele Evei prima arie (Questa e quella) precum și aria din actul doi (Ella mi fu rapita). Eva, Șarpele și Copacul Cunoașterii au fost ”costumați” de artistele Giusy Campolungo și Lucia Postacchini, campioane europene la bodypainting, o abordare originală și de mare efect. Un alt detaliu de decor spectaculos a fost elementul rotativ reprezentând casa lui Rigoletto, aflată în poziția ”deschisă” în timpul duetelor Gilda – Rigoletto și Gilda – Duce și cu fereastra către public în timpul ariei Gildei.

    De remarcat, de asemenea, felul în care regizorul italian a reușit să suprime pauza dintre cele două tablouri ale actului întâi, când, în mod normal, trebuiesc schimbate decorurile, aducând întâlnirea Rigoletto – Sparafucile în sală, printre spectatori, soluție ce a adăugat dramatism propunerii funeste a ”spadasinului burgund”.

    Așa cum spuneam mai sus, montarea a avut, practic, două premiere, cu două distribuții distincte. Reprezentația din 2 Noiembrie, la care am asistat, într-o sală a operei arhiplină, s-a bucurat de participarea  extraordinară a baritonului Lucian Petrean, un artist de clasă mondială, ovaționat pe marile scene ale lumii, un bariton verdian prin excelență, cu o bogată experiență în rolul Rigoletto. Fiecare apariție a domniei sale pe scena operei brașovene este un eveniment, indiferent de personajul căruia îi dă viață (Tonio în Pagliacci, Scarpia în Tosca sau Rigoletto), Lucian Petrean ridicând prin calitățile sale nivelul artistic al spectacolelor. Așa s-a întâmplat și vinerea trecută, când experiența sa în rolul tristului bufon verdian și-a pus amprenta asupra întregii reprezentații, cu o mențiune specială pentru aria Cortigiani vil razza dannata, adevăratul tur de forță al partiturii, la finalul căreia sala a izbucnit în urale.  

     În rolul ducelui de Mantua l-am ascultat vineri pe tenorul Liviu Iftene, solist al Operei din Brașov ajuns la maturitate artistică. Experiența sa în acest rol, în care a debutat acum câțiva ani, și-a spus cuvântul, înterpretând cu brio cele patru arii de rezistență ale ducelui.

    În rolul Gilda am admirat-o pe soprana brașoveană Nicoleta Chirilă, cu o mențiune deosebită pentru aria Caro nome.

     În celelalte roluri au evoluat Gabriela Hazarian – Maddalena (un joc scenic remarcabil), Sonia Hazarian – Giovanna, Petru Burcă (Opera Națională Cluj Napoca) – Sparafucile, Marian Rește – contele de Monterone, Nicolae Zaharia – Marullo, Dan Ionescu – Borsa, Lorand Cristian – contele de Ceprano, Anca Panati – contesa de Ceprano, Mihaela Marele – Pajul, Diana Drăgan, Miruna Moldoveanu, Nicoleta Sasu, Emilia Mirea – Eva, Sara Gyorfi, Maria Manea – copii figuranți, corul și orchestra Operei Brașov, conduse de Leonard Boga – dirijorul corului și Traian Ichim.

    O surpriză extrem de plăcută și de mare efect a fost apariția cu totul excepțională a lui Victor Panțuru. Dinamismul și inteligența sa au transformat un rolul marginal de figurant într-unul de  personaj în toată regula. Un sincer BRAVO.

   A fost un spectacol minunat, așa cum, sunt convins, a fost și cel din 3 Noiembrie, pentru care Opera din Brașov merită toate felicitările. 

Adrian Ioan Lupu

7 Noiembrie 2018 

Împăratul e gol

Există pe lumea asta o mulțime de cărți. Cărți oarecare, cărți eveniment, cărți document, etc. Rar, foarte rar, se întâmplă să apară cărți MONUMENT. Din această ultimă categorie face parte ”Împăratul cu șapcă, Regimul Băsescu și elitele sale” scrisă de Radu Călin Cristea. Uităm, ”că și uitarea e scrisă-n legile omenești”. E păcat însă că uităm uneori prea ușor. Uităm de exemplu că 10 ani de zile l-am avut ca președinte, prin cea mai proastă glumă pe care ne-a făcut-o istoria, pe Traian Băsescu. Cu acest fluieră vânt, cocoțat pe cea mai înaltă demnitate din statul român, am simțit că soarta ne-a luat la mișto. Ei bine, ”Împăratul cu șapcă” tocmai asta face, ne împiedică să uităm. În peste o mie de pagini ”elementul” ( ca să folosesc un termen desprins din anchetele securității dinainte de 89, cu care a cochetat din plin) Băsescu e devoalat în ascensiunea sa din poziția de comandant de navă și, mai apoi, de demnitar de mâna a doua în regimul comunist, până la ultima zi de mandat prezidențial. În siajul ”elementului” e prezentată și liota de lustragii, cohorta de ”lingăi de clanță” - cum avea să-i numească ulterior chiar idolul lor, numită inspirat ELB (Elitele Lui Băsescu), din care fac parte intelectuali de prestigiu, care, după ce au fost căftăniți cu diverse funcții și sinecuri, s-au transformat în simpli propagandiști, penibili practicanți ai cultului personalității ”pe stil nou”, băsist, precum și în dulăi de pază, turbați de ură, împotriva celor care nu le împărtășeau zelul deșănțat.

Dar să spicuim, pe sărite, la întâmplare: 

Băsescu e personajul principal al cărții, desigur. A fost unul din inculpații dosarului ”Flota”, scamatoria prin care a dispărut flota comercială a României. Inițial, în rechizitoriul încheiat în 9.08.2004 (Dosar 20/P/2002) apărea un prejudiciu calculat la 324 514 683,80 USD. După ce Băsescu ajunge președinte și după ce împreună cu Monica Macovei siluiește justiția sub sintagma de ”reformă în justiție”, prejudiciul scade, ca prin farmec, la 0 (zero) (autoarea acestei ”minuni” este procuroarea Carmen Gruescu).

După cum se știe, în primăvara lui 2009 Băsescu și-o face pe fiică-sa cea mică europarlamentar. Nu contează că fata abia de poate să lege două vorbe și ălea cu greșeli gramaticale, devenite notorii. Inutil să reamintim de ”succesuri”, de ” oameni care nu vor să vorbesc cu tine”, etc. În carte un întreg subcapitol îi e rezervat EBE-i și dumelor sale epocale. Cum s-a realizat acest moft al lui Băsescu? Simplu: ”Liderii de filiale ai PDL au primit, la ședința Colegiului Director din 25.05.2009, ordin (s.m.) să asigure, la alegerile din 7.06.2009, câte zece voturi în medie, pe fiecare secție de votare pentru Elena Băsescu” (HotNews, 26.05.2009)”. Am citat identic, inclusiv sursa și data, așa cum sunt prezentate, riguros, toate citatele în carte. Trebuie menționat, pentru cei care au uitat, că EBA a candidat la acele alegeri fără a fi membră a PDL. Cum se comportă beizadeaua în seara de 7.06.2009, după închiderea urnelor, când începuseră să vină rezultatele? Il Padre Padrone și viitoarea europarlamentară se zborșesc la baronimea orangutană care nu obținuse scorurile așteptate.

In perioada actuala, legile Justiției au fost în dezbatere și discutate peste tot, pe parcursul întregului an 2017, de la cârciumă până la CCR, trimise spre avizare la CSM, trecute prin Parlament, la Președinție, contestate în stradă de societatea civilă. Cum a procedat cuplul reformator Băsescu – Macovei în 2006? ”Legile necesare ajustărilor din justiție le vom trece prin asumarea răspunderii Guvernului fără să mai întrebăm niciun domn judecător și niciun domn procuror, nici din CSM, nici de la ÎCCJ, nici de la CCR” (Traian Băsescu în ședința CSM din 4.05.2005, ziua.ro). Și așa a fost!

În 9.07.2012 în timpul discuției, Băsescu o minte cu nerușinare pe Angela Merkel, Cancelarul Germaniei!!!! ”m-a întrebat dacă este reglementată în Constituție procedura de suspendare a Președintelui. I-am spus că nu, nu este reglementată” (realitatea TV 15.07.2012). Madam Merkel, deși se presupune că are o armată de consilieri, nu verifică informația, îl crede pe cuvânt pe ”element” și pleznește România cu ”încălcarea principiilor de bază ale statului de drept” (9.07.2012 ).  Dacă ar fi verificat ar fi aflat că în Constituția României există un articol special – 95, cu (1), (2) și (3), care prevede suspendarea din funcție a Președintelui. Personal, din acel moment am poreclit-o ”mercălița de baltă”. Și acum mi-e greu s-o numesc altfel.

Dar asta nu-i tot, boieri dumneavoastră. Așa cum o arată și titlul, în carte e vorba și despre elitele ”elementului”, de Gabriel Liiceanu, de Andrei Pleșu, de H.R. Patapievici - uns director ICR de ”element”, de Mircea Cărtărescu - căruia îi citise (sanchi) Levantul, de Mircea Mihăieș - adjunct la ICR, Vladimir Tismăneanu, Andrei Cornea, Sever Voinescu – Cotoi, Cristian Preda, MRU, TRU, etc. De pițigoi gen Pora, Pătrășconiu, Lupea, Goțu, Papahagi, Neamțu, Cristoiu, Turcescu,  n-are rost să mai vorbim. Pentru ei Băsescu ”pare să devină un președinte pentru alte coordonate” încă din 2007. Citind aberațiile pe care au fost în stare să le scrie acești oameni, te gândești că trebuie să fi fost teribil de frustrați pe vremea lui Ceaușescu pentru că personaje ca Păunescu, Barbu și Vadim le ”luaseră fața” la proslăvirea ”cârmaciului”, nelăsându-le și lor o fesă de lustruit. Din 2005 și-au găsit, în sfârșit, și ei ”cârmaciul”, atât la propriu cât și la figurat. Iată niște mostre:

Gabriel Liiceanu, ”prim-lampist al lui Băsescu”: Timp de 10 ani cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim.” (discurs ținut cu ocazia decorării sale și a altor ELB-uri la Cotroceni în 9.04.2014).

Andrei Pleșu, fost consilier la Cotroceni  din decembrie 2004 până în mai 2005. În articolele sale l-a prezentat pe Băsescu ca fiind răul cel mai mic, pe următorul șablon excelent remarcat de Radu Călin Cristea:

”a. Băsescu e rău;

 b. ”ceilalți sunt mult mai răi decât Băsescu;

 c. nu-i alegem pe ceilalți dacă sunt mai răi decât Băsescu.

... Andrei Pleșu va schimba numai poziția de atac și apărare, dar niciodată frontul”

” Nici Liiceanu, Nici Cărtărescu, nici Patapievici, nici eu  nu ne-am născut în 2005. ... Ideea că destinele noastre sunt orbite în jurul lui Traian Băsescu e comică. Noi putem să avem o anumită adeziune la un moment dat la un anumit om și la o anumită politică, putem să ne răzgândim” (cotidianul.ro, 12.12.2010). Subtil dar totuși străveziu.

H.R. Patapievici, director ICR din 2005 până în 2012, ”E băiatul acela, cu păr lung , de la Iași?”, ”Andrei, data viitoare să-i spui domnului Patapievici să-și pună o cravată când vine la Președinte”. De departe autorul celui mai murdar atac al ELB-urilor îndreptat împotriva adversarilor politici ai ”elementului” : ”Apropo, știu din surse sigure că lui Băsescu i-a fost oferită o casetă în care lui Mircea Geoană i se face sex oral și a refuzat s-o folosească împotriva lui. Es un hombre honesto, crearme.” (La Vanguardia, 2009). Abjecție ”filozofică” în stare pură la acest Kierkegaard autohton, cum l-a numit Liiceanu, padișahul ELB-urilor.

Cei menționați și mulți alții s-au întrecut în laude la adresa lui Băsescu și în atacuri suburbane la adresa opozanților acestuia. Iar volumul de peste o mie de pagini al lui Radu Călin Cristea nu iartă pe nimeni, nici pe ELB-uri și nici pe idolul lor calp. Cei 10 ani de băsism sunt disecați cu precizie de neurochirurg. Și ce doare probabil cel mai tare este faptul că autorul lucrează cu materialul clientului. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării, fiecare afirmație se bazează pe un citat, cu menționarea sursei și datei.  Ca o ultimă mârșăvie, ”Împăratul cu șapcă” e boicotată de lanțul de librării Humanitas, patronat de Gabriel Liiceanu, ca o firavă încercare de a se proteja, de a-și face uitat comportamentul penibil, al lui și al prietenilor săi. O formă de cenzură mizerabilă, prin care marele intelectual se coboară la nivelul unui biet cizmar. Nu-i nimic. În Brașov cartea poate fi găsită în rafturile librăriilor St. O. Iosif (Libris), Ralu și George Coșbuc.

P.S.  Merită menționată o postare de pe Facebook a lui Silvian Ionescu din 2015, fostul șef al lui Băsescu pe linie de securitate - șef de serviciu în CIE, a coordonat zona BeNe Lux pe vremea când ”elementul” conducea reprezentanța Navrom de la Anvers. Cât timp Băsescu a fost Președinte, Silvian Ionescu a fost șeful Gărzii Naționale de Mediu. În 2015 relațiile cu ”elementul” par să se fi schimbat: ”Ca să înțelegeți, el, Băsescu, era turnătorul tuturor matrozilor care treceau prin Anvers și cumpărau și ei un lănțișor de aur mai ieftin decât el. În timp ce el, Băsescu, ciordea din curse de bunkeraj (alimentarea vaselor cu carburant, cum făceau sau fac camionagii, dar la altă scară – n.m.), shipchadlering (aprovizionarea navelor cu alimente, etc.) și altele. (...) pentru ca tot mai mulți să știe adevărul despre această JIGODIE!”  (pe Fb, 16.09.2015)

Adrian Ioan Lupu

1.02.2018