După cum se anticipase, Festivalul de Operă, Operetă și balet din acest an
s-a încheiat cu o montare nouă a operei Rigoletto de Giuseppe Verdi. Premiera,
anume primele spectacole cu această nouă viziune a capodoperei verdiene, a avut
loc pe 2 și respective 3 Noiembrie 2018, cu două distribuții distincte.
Libretul operei, semnat de Francsco Maria Piave, libretistul cu care Verdi
a colaborat la vremea respectivă,
mijlocul secolului XIX, se bazează pe drama ”Le roi s’amuse” de Victor Hugo, în
care marele romantic francez descria în culori vii viața libertină de la curtea
regelui francez Francisc I. Autoritățile imperiale austriece, sub a căror
dominație se afla pe atunci nordul Italiei, nu au aprobat libretul sub forma
inițială, acțiunea trebuind transpusă în Italia, regele francez devenind un
duce italian.
Subiectul operei are la baza antiteza romantică dintre ducele de Mantua –
tânăr, bogat și puternic dar superficial, pe de-o parte și bufonul său,
Rigoletto – bătrân și diform, dar dincolo de mască, un om sensibil, un tată
ce-și crește singur fiica, pe Gilda și pe care încearcă s-o protejeze de
frivolitatea decadentă pe care o întâlnește la curtea ducelui. Gilda e răpită
de curtenii ducelui, sedusă de acestă, Rigoletto, din dorința de răzbunare,
pune la cale asasinarea stăpânului său. În final Gilda trece peste gelozie și
se sacrifică din dragoste, fiind ucisă în locul ducelui.
Noua montare aparține regizorului italian Matteo Mazzoni, același care a
semnat și regia operei Tosca de Puccini, aflată de asemenea în repertoriul
operei brașovene. Așa cum am fost informați în ”Argumentul regizoral” din
programul spectacolului, s-a încercat o ”reconstrucție foarte aproape de cea
originală a acestui secol de artă italiană”. Decorul sălii de bal a palatului
ducal a fost realizat prin reproducerea frescelor din Sala dei Giganti din
palatul Te din Mantova, fresce ”care vorbesc deja din clasicism despre o
societate aflată în decădere morală”. În decorul primei părți a actului întâi
și cel al actului doi, a căror acțiune
se desfășoară în sala de bal a palatului, aproape de mijlocul scenei a fost
amplasat un grup statuar vivant, reprezentând Copacul Cunoașterii la baza
căruia se mișca ademenitor Ispita, Șarpele. La primele acorduri după ridicarea
cortinei, ducele deschide un cufăr de unde apare Eva ținând în mâna Mărul,
Fructul Oprit. Eva se alătură, pe soclu, celorlalte două simboluri biblice.
Ducele cântă din brațele Evei prima arie (Questa e quella) precum și aria din
actul doi (Ella mi fu rapita). Eva, Șarpele și Copacul Cunoașterii au fost
”costumați” de artistele Giusy Campolungo și Lucia Postacchini, campioane
europene la bodypainting, o abordare originală și de mare efect. Un alt detaliu
de decor spectaculos a fost elementul rotativ reprezentând casa lui Rigoletto,
aflată în poziția ”deschisă” în timpul duetelor Gilda – Rigoletto și Gilda –
Duce și cu fereastra către public în timpul ariei Gildei.
De remarcat, de asemenea, felul în care regizorul italian a reușit să
suprime pauza dintre cele două tablouri ale actului întâi, când, în mod normal,
trebuiesc schimbate decorurile, aducând întâlnirea Rigoletto – Sparafucile în sală,
printre spectatori, soluție ce a adăugat dramatism propunerii funeste a
”spadasinului burgund”.
Așa cum spuneam mai sus, montarea a avut, practic, două premiere, cu două
distribuții distincte. Reprezentația din 2 Noiembrie, la care am asistat,
într-o sală a operei arhiplină, s-a bucurat de participarea extraordinară a baritonului Lucian Petrean,
un artist de clasă mondială, ovaționat pe marile scene ale lumii, un bariton
verdian prin excelență, cu o bogată experiență în rolul Rigoletto. Fiecare
apariție a domniei sale pe scena operei brașovene este un eveniment, indiferent
de personajul căruia îi dă viață (Tonio în Pagliacci, Scarpia în Tosca sau
Rigoletto), Lucian Petrean ridicând prin calitățile sale nivelul artistic al
spectacolelor. Așa s-a întâmplat și vinerea trecută, când experiența sa în
rolul tristului bufon verdian și-a pus amprenta asupra întregii reprezentații,
cu o mențiune specială pentru aria Cortigiani
vil razza dannata, adevăratul tur de forță al partiturii, la finalul căreia
sala a izbucnit în urale.
În rolul ducelui de Mantua l-am ascultat vineri pe tenorul Liviu Iftene,
solist al Operei din Brașov ajuns la maturitate artistică. Experiența sa în
acest rol, în care a debutat acum câțiva ani, și-a spus cuvântul, înterpretând
cu brio cele patru arii de rezistență ale ducelui.
În rolul Gilda am admirat-o pe soprana brașoveană Nicoleta Chirilă, cu o
mențiune deosebită pentru aria Caro nome.
În celelalte roluri au evoluat Gabriela Hazarian – Maddalena (un joc scenic
remarcabil), Sonia Hazarian – Giovanna, Petru Burcă (Opera Națională Cluj
Napoca) – Sparafucile, Marian Rește – contele de Monterone, Nicolae Zaharia –
Marullo, Dan Ionescu – Borsa, Lorand Cristian – contele de Ceprano, Anca Panati
– contesa de Ceprano, Mihaela Marele – Pajul, Diana Drăgan, Miruna Moldoveanu,
Nicoleta Sasu, Emilia Mirea – Eva, Sara Gyorfi, Maria Manea – copii figuranți,
corul și orchestra Operei Brașov, conduse de Leonard Boga – dirijorul corului
și Traian Ichim.
O surpriză extrem de plăcută și de mare efect a fost apariția cu totul
excepțională a lui Victor Panțuru. Dinamismul și inteligența sa au transformat
un rolul marginal de figurant într-unul de
personaj în toată regula. Un sincer BRAVO.
A fost un spectacol minunat, așa cum, sunt convins, a fost și cel din 3
Noiembrie, pentru care Opera din Brașov merită toate felicitările.
Adrian Ioan Lupu
7 Noiembrie 2018
