Colegii lui Scripcaru

 

Ca unul care ştie ce greu e să-ţi găseşti colegii de liceu şi de facultate, în caz că vrei să-i convoci la vreo întâlnire, după mulţi ani în care nu ai ştiut nimic despre ei, vă propun să venim în sprijinul primarului din Braşov şi să încercăm să-i găsim colegii, de facultate şi de liceu. Omul n-are timp pentru aşa ceva! E ocupat cu diverse treburi, ba mai are pe cap şi excursii obligatorii pe la o anumită instituţie, DNA pre numele său mirenesc, unde lucrează nişte băieţi cu lefuri mari şi care ar trebui să fie mai curioşi din fire, că de-aia au aşa lefuri mari. Şi ce-l mai plictisesc! Îl tot cheamă pe bietul om, în calitate de martor, desigur. De ar fi numai asta, poate s-ar descurca cumva. Colac peste pupăză, a mai apărut şi necazul ăsta cu Sorinel de la ANAF. Treabă multă, nu glumă!

Ar mai fi şi problema amneziei de care suferă domnia sa. Domnul primar a zis clar că nu-l cunoaşte pe „inculpatul Spătaru”, decât din presă. Ce dacă Spătaru a fost vice la PDL Brasov   Nu-l cunoaşte şi pace! Nu s-au văzut pe la ședințe! Președintele PDL Brașov nu-și cunoaște subalternii din structură! Așa că, să terminăm cu „provocările ordinare”! Ce dacă aproape toate numirile în funcțiile de conducere din judeţ, până la nivel de şef de serviciu, au fost păstorite atent de șeful PDL Braşov? Ce daca Spătaru a fost şef la OPC Braşov, mulțumită domnului primar? (Să nu uit, amnezia asta bat-o vina, tocmai îmi aduc aminte că, la numirea în funcție a actualului ministru de finanțe, Dl. Ialomiţianu i-a mulţumit în primul rând tot vicepreședintelui PDL Braşov, că l-a recomandat. Brr! Oare pe domnul ministru îl cunoaște, sau tot din presă?) Dacă domnul primar a zis că-l cunoaşte pe Spătaru „din presă”, procurorii n-au de ce să nu-l creadă. Ce? Ei altă treabă nu au, decât să se îndoiască de un cetățean care n-a mai mințit în viața lui, decât de vreo mie de ori, şi asta public? Poate că domnul primar a uitat. Mâine, poimâine uită şi cum l-a chemat pe trezorierul PDL Braşov, pomenit şi el prin discuţiile lui Spătaru.

Iar Spătaru a mai avut şi proasta inspiraţie să nu-şi ţină gura!  Cum adică „mă gândeam la structura politică, pe de-o altă parte”? Mai vine şi un SRI-ist şi declară că banii erau pentru primarul si prefectul Braşovului! Poţi avea încredere în foşti angajaţi ai serviciilor? Nici vorbă!  Totuşi, cum ziceam, Spătaru şi-a lăsat gura să vorbească fără frână. Şi doar a avut exemple de alţi „ascunşi” înaintea lui. A văzut că cei doi foşti puşcăriabili de la Vama Braşov, Monea şi Ciobanu, au stat la „mititica” cuminţei, fără nici o vorbuliţă, dar a avut grijă partidul de ei. Mai cu o lacrimă, mai cu vaselină, dar a trecut. I-a spălat partidul, că doar el e-n toate, „în cele ce sunt, şi-n cele ce mâine vor râde la soare”, iar acum sunt bine merci la birou, curaţi şi restructuraţi. Ţara nu se poate dispensa de aşa specialişti! Ceva răcoare pe şira spinării simt totuşi, de la „regina” Blejnar, care tocmai e cercetat penal (oribile dictu), cam pe aceeaşi schemă pe care au fost cercetaţi şi specialiştii din Vama Braşov.  Să nu dispere însă. Are încă grijă de ei preşedintele de filială (cât o mai putea şi el, până se trezesc băieţii ăiă bine plătiţi şi cam discreţi de la DNA). Aşa cum nu va avea de Spătaru, care a fost cuprins de farmecul dialogului. Cu OMERTA nu te joci, aşa cum te joci cu legile oficiale ale României, pe care trebuie să le respecte numai fraierii. OMERTA e legea famigliei. Ai încălcat-o? Plăteşti, nene!

Şi mai are domnul primar încă multe pe cap. „Trebue” asigurate condiţii, ca firmele „de casă” să poată renova sala sporturilor şi reconstrui bazinul olimpic (ah, unde eşti tu patinoar olimpic?). Nu prea e nici timp. Vara nu-i aşa departe, iar la toamnă (chiar târzie) s-ar putea să fie nevoit să facă decontul! Vremuri grele şi tulburi i se arată domnului primar!

De-aia zic, haideţi să-i dăm domnului primar o mână de ajutor şi să-i găsim colegii de facultate şi de liceu. „Lucru greu şi monoton”, vorba poetului, dar nu imposibil! Trebuie să fie pe undeva! Dacă există diplome, trebuie să existe şi colegi de şcoală!

Aşa că, haideţi să le organizăm un banchet.

Adrian Ioan Lupu

P.S. Am scris prima dată textul prin martie 2012. E la fel de valabil (cu mici ”derapaje”) ca și acum. Nimeni n-a găsit vreun coleg de facultate al lui ”fisură anală”. Nici de liceu! Iar despre DNA ... s-a cam blegit, cel puțin în provincie.

Cronici, simple Cronici III

Avancronică festivistă
Motto: Ce-ți pasă ție chip de lut? Eu te iubesc, alții te ...” (Fără nici cea mai infimă legătură. Doar penurie de inspirație, temporară sper!)

Peste câteva ore e vineri, adică s-a mai dus pe ... vale o săptămână. Și cum nu există un început de weekend mai reușit decât un derby autentic, acesta va avea loc mâine pe Teatrul Viselor, între cele două echipe imense, emblematice, de tradiție ancestrală: Youngers vs Străbunii. După cum se poate observa, juvenilii sunt gazde mâine, adică ei vând bilete, ei se ocupă de protocol, ei iau potul. Noi, mai experimentați, ne vom mulțumi mâine cu gloria! Pentru că nici nu mă gândesc decât la victorie. Am și motive solide, după cum se va observa. În lotul nostru va reveni Paul Cătălin Plotogea, internațional brănean, care n-a apucat însă să joace niciodată ”la echipa de mare tradiție” AS Bran. Și din câte știu, și știu bine, nici nu regretă acestă lipsă din CV. Grubelaar (sud-african alb, adică bur) sperăm că a revenit la sentimente mai deschise la culoare, pentru că vinerea trecută ajunsese din nou la declarații ultimative. Nu cred că-l rabdă inima să ne lase la greu. În Xavi (Mihai Nica) dă-n clocot sentimentul curat al răzbunării din prima secundă de după fluierul de final de vinerea trecută. Soco Sorin a umblat toată săptămâna în niște pantaloni speciali cu cracii cusuți unul de altul, sperând că astfel va evita pe viitor rușinea la care l-a expus Rasca Man. Tot el a promis o surpriză, cu acte în regulă, adică o surpriză care știe clar ”ce-i ăla Hyde Park”. Vom vedea. O singură necunoscută avem: datorită unor activități de altă natură sportivă la care am asistat, nu am avut timp să consult manifestările culturale de mâine. Dar din câte știu, teatrul a intrat în renovare, concert simfonic a fost astăzi, iar muzeele se închid la ora 5 PM. Așa că n-ar fi niciun motiv rezonabil ca Macaveiu Geo să neglijeze convocarea. Dincolo, la gazde (vă ocupați de fursecuri, de cafea, ba chiar și de un cocârț de protocol), deși refăcut 82%, Andrei Cârstoloveanu e grav afectat de o semi-depresie, concomitent cu subsemnatul (la mine e vrăjeală), lucru care sper să-i cauzeze la randament. Rasca man se ocupă chiar acum de pasiențe bizare. Sperăm că n-o să intre în prelungiri. Chiar am vrea să-l știm mâine titular. Raul e ca nou și nu poate rata lotul mâine. De Bujor n-am nicio informație, rămâne să vedem dacă își va face apariția. NADALin, cu aspect de sarazin (rimă cruciată), abia i-am scris numele că parcă i-am și văzut umbra trecând în viteză pe lângă mine. Un apel criptat pentru Dan Aldescu: code five.
Mâine, deși pe bază de șantaj („dacă veniți la dezbatere, vin la meci”), e posibil să ne trezim cu asistență parlamentară! Ce bine că tinereii sunt gazde. Cu toate astea, îmi permit să fac unele sugestii: Andrei, tu poți păstra mâine, doar mâine, cravata sau papionul (rămâne la alegerea ta care, dar le poți purta și pe amândouă) peste tricoul de joc. Cu toții vom fi, obligatoriu, ”populari” cu asistența, ba chiar ppopulari (am stropit ecranul cu salivă, îmi cer scuze), proaspăt bărbieriți și epilați inghinal. Avem un blazon de respectat, pe care se cuvine să-l păstrăm imaculat. Vivat THE OLD FIRM! Sau derby de ”Groapa calului”!

 

Cronică accidentată 05.04.2013

Motto: Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui, Am făcut întindere (sau m-a mușcat veverița, cu accent pe primele două silabe, - rimă blondă)
Meci ireal în această seară pe Teatrul Viselor (am renunțat la cosmopolitismul ofensator de pe biletul de intrare, în care stadionul era numit pe engleză). Ca să nu mai zic de firma de doi lei care a avut licența pentru tipărirea biletelor (RO15224430). Cum ziceam, a fost un meci dârz (au copanul!), dramatic (Hamlet, ”pistol cu apă”, citat dintr-un clasic în viață, știe el cine) dar glorios! Pentru că, așa cum anticipam, noi Străbunii am câștigat eroic cu 12-10! A fost însă din nou o victorie a la Pyrus! Cu Grubelaar (liverpoolist, bur la origine) SENZAȚIONAL, cu Paul Cătălin Plotogea IREZISTIBIL, cu Ionel Vasile inepuizabil și inspirat, cu Soco Sorin impetuos și guraliv, tacticianul, eminența cenușie a ”maturilor” (din punct de vedere capilar) și cu mine (meci complet ratat. Am dat cu un gol mai puțin decât ”magicienii balonului” și m-am și accidentat la spartul târgului). La noi a debutat cu brio Gligoraș Sebastian (Sebi), fiind cel care a dat ultimul gol pentru noi, care s-a dovedit decisiv. Însă, ”încă o victorie ca asta și suntem pierduți”, pentru că în afară de mine a recidivat și accidentarea mai veche a lui Catalin.
La Youngers lotul supradimensionat (opt oameni) a acționat ca un bumerang asupra omogenității echipei. Nădălin, cum îl știm, viteză, șut năpraznic cu ambele picioare, ușor temperat de reproșurile portarului nostru. Andrei (până să apară aceste rânduri a și formulat o contestație!) a fost președintele consiliului de apărare. Când mă voi reface, nu știu exact în ce eră, va trebui să schimb ceva în jocul meu pentru că ”m-a citit” și m-a anihilat cu ajutorul locotenenților săi, când Julian Saftu, când Bujor. Bravul lor portar Dan Aldescu a făcut și el minuni, scoțând miraculos vreo câteva mingi. A dat la un moment dat dovadă și de o sensibilitate excesivă, dar pentru scurt timp. Bazil (Ciocan Vasile) pe numele lui de scenă) a fost în mare formă, ar fi trebuit să fie seara lui dacă nu s-ar fi accidentat la un duel mai ”intim” cu Grubelaar. Prin preajmă au fost semnalați și ”magicienii balonului”, Rasca man și Raul, câte un gol fiecare, după care s-au ocupat temeinic de sectorul ”public relations” (Youngers au fost gazde aseară, deci am câștigat în deplasare). 
Titanica încleștare de aseară s-a desfășurat cu tribunele arhipline, ca de obicei! Am avut însă un oaspete de lux! În minutul 25 și-a făcut intrarea pe legendarul stadion cea mai fantastică deputată a urbei (am preferat să siluiesc din nou, respectuos, adjectivul cu un superlativ, din aceleași rațiuni de accesibilitate la mase) doamna Maria Grecea. Când a ajuns conduceam cu 9 la 2! Meciul s-a terminat 12 la 10! Se poate ușor observa pe cine a mobilizat prezența, foarte elegantă de altfel, a distinsei doamne. Cu această ocazie am avut parte și de o sponsorizare lichidă și îndestulătoare! Sărut mâna!
Tot aseară, în vâltoarea crâncenei bătălii ce avea loc la firul ierbii, am avut impresia că l-am văzut în tribună pe Dorin Șaramet, dar nu bag mâna-n foc, că eu joc fără ochelari și posed o miopie de aprox. -3! Dacă nu m-am înșelat însă, se cheamă că a fost o seară eveniment.
P.S. A fost bine doamna Grecea?

 

Cronică 14.04.2013

Cronică culturală
După cum precizam în avancronică, vineri după The Old Firm (au câștigat Youngers la trei goluri diferență) a avut loc la Palatul Culturii Bran - Poartă o manifestare culturală de maximă importanță. Au participat doar o parte a fotbaliștilor-intelectuali, cei mai însetați de cultură, cititori pasionați, gânditori în timpul liber. S-au dat citate din marele filozof danez Hermann von Tuborg, din creația căruia s-au răsfoit cele mai multe volume (personal am fost de-a dreptul vrăjit de charisma lui Tuborg; nu-i de mirare că unele din pense-urile acestuia mi-au bântuit țeasta o bună parte a zilei de azi). S-a trecut apoi la opera gânditorului clasic german Wolfgang Schwabenwein (royal girlish), asezonat cu H2O cu bule. Participanții au socializat apoi în jurul unui grătar ritualic, pe care sfârâiau candid diverse produse de proveniență animală: cârnați de Pleșcoi și mici. Cum nimeni n-a nechezat, probabil că nu erau din carne de cal (precizare vitală pentru trimisul nostru special în Regatul Unit, Bazil). Odată stomacurile rezolvate, s-a trecut din nou la lectură. S-a mai citit vreo două ore și gata. Participanți: Paul Cătălin Plotogea, Soco Sorin, Nădălin, Julian Saftu (autorul imortalizării actului cultural), Aldescu Dan, Ionel vasile și cu semnatarul acestor rânduri.
Magnificul eveniment cultural s-a desfășurat într-o ”atmosferă caldă, tovărășească”, de bună dispoziție și veselie. Nu același lucru se poate spune de episodul plecării de la Teatrul viselor a tripletei Andrei Cârstoloveanu, Raul Adrian Priboi și Rascarache Dan. Ei au absentat din motive solide, fiecare în parte, iar imaginea lor plecând a fost de o tristețe sfâșietoare! Nu știu care dintre ei a scăpat și un sughiț printre suspine.

P.S S-a spulberat mitul felinelor mari, al masculilor alfa! Din Colorom! :))))))

 

 

Avancronică de recuperare 19.04.2013

Motto: ”Aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă (prea) lasă” Sergentul de V. Alecsandri, cu un mic ajutor pentru veridicitate.

În frumoasa zi de azi, ajun de vineri, deși nu interesează pe nimeni, fac cunoscut mapamondului că mi-am reluat antrenamentele. Atât în vederea epopeei ce va avea loc mâine seară pe Teatrul Viselor, cât și datorită faptului că o anumită parte a anatomiei mele a început să semene tot mai mult cu o meduză uriașă (e vorba ”dăcât”* de burtă, da? Nu despre altceva, Rasca man! :) ). Am ambiția ca în câteva săptămâni să ajung mai suplu decât ”baciul moldovean”, despre care se zice că ar fi fost tras ca prin inel, neprecizându-se însă nimic de diametrul inelului. E drept că la gamba piciorului drept nu-i totul chiar conform STAS, dar de două săptămâni visez la gloria sportivă precum visau odinioară fetele la ”zburători cu negre plete” (chestie complet caducă în ziua de azi). Și cred că același vis (de glorie sportivă, să n-aven vorbe) bântuie și existența nocturnă a celorlalți componenți ai lotului Străbunilor. Paul Catalin Plotogea, internațional brănean, era extrem de motivat încă de vinerea trecută, spre sâmbătă dimineață, când, trebuie să fi fost așa, am jurat amândoi cu mâna pe tomurile rămase necitite la cenaclu, răzbunare. Nu mai țin bine minte dacă era vorba de THE OLD FIRM. Soco Sorini, idolul incontestabil al lui Rasca man (în caz că s-a tuns), cu sângele lui năvalnic de teleoltean, face inhalații cu iarba fiarelor pentru ca mâine la ora 19.00 EET să ”înghită” pe nemestecate terenul. N-am informații despre ”aripa tânără” a Străbunilor, Ionel Vasile și Macaveiu Geo. Unul e sub amenințarea perpetuă a schimbului doi, altul e însetat de cultură. Lui Geo îi atrag atenția că Horia Brenciu nu înseamnă cultură, în caz că are vreun gând (individul și-a pus spectacolul fix în timpul legendarei confruntări din fiecare vineri. Câtă invidie la toți ăștia din șoubiz pe audiența extraordinară a enormului nostru eveniment săptămânal!) Despre Gligoras Sebastian n-am chiar nici o informație, rămânând doar să sper că va fi prezent mâine seară pe gazon. Tot la acest capitol îl menționez și pe Grubelaar (liverpoolist), care a fost un mare talent și a ajuns o eternă speranță a noastră, a Străbunilor. Ar mai fi și Xavi (Mihai Nica) de la care așteptăm o confirmare. La Youngers bate un vânt, așa, mai de Albion perfid, mai de izolaționism. Toate acestea datorită lui Bazil (Ciocan Vasile), care a respirat câteva zile același aer cu Abramovici. Acest complex de superioritate, se știe, e contagios și ușor asimilabil de tigrii extremului orient al Codlei (feline mari): Raul, Rasca man, Adonis pentru apropiați și Andrei, în continuare cel mai reușit exponat din vitrinele de pe bulevardul Victoriei (miau!). Nadalin, în costum de Arlequin (rimă clasică) vine montat să ne execute și fără perfidia emanată de proaspăt întorsul din regatul Grațioasei Sale Majestăți. Tot la capitolul pericole posibile îl trec și pe Ovidiu Bujor Vigheci, în plin avânt anarhic în ultimele zile (zi-ne și nouă cine-i fata!). În încheiere, mesaj pentru Dan Aldescu: cod 3 poate 4! Julian să nu uiți aparatul foto. Am primit 823 de cereri în căsătorie în urma pozei făcute de tine la cenaclu. Din păcate a trebuit să le declin pe toate.
* Așa am auzit eu că se zice, dintr-un cântec pe care am fost siluit să-l ascult acum câteva săptămâni la Andrei în mașină!

 

 

Cronică 20.04.2013

Cronică debordantă

Motto: ”Fii bă fundaș, nu portar!” autor Soco Sorini în timpul meciului

Încă de la început anunț public că această cronică va fi vehement contestată de învinșii acestei seri memorabile (am auzit la cenaclu niște bancuri epocale, pe care le-am memorat). Pentru că AM CÂȘTIGAAAAT! La un gol și după ce ne-am apărat ca francezii la Verdun! Reprofilat voluntar forțat pe postul de portar, am fost ținta predilectă a șuturilor, dar ce zic eu șuturi, bombardelor lui Cîrstolovean Nadalin și a lui Andrei Cirstoloveanu, posesorii unor gene de artilerist. Habar n-am de unde li se trage, că armată nu cred c-au făcut, dovadă zelul teribil cu care au contestat momentul de final, apoteotic, al superbei noastre confruntări săptămânale. Tot elanul Youngers-ilor s-a izbit însă în această seară (adică ieri seară, am început cronica ieri ) de dârzenia, de bla, bla, bla! Am avut baftă. Au tras toți în mine de parcă pe mine aveau boală. Și pe cine se mai nimerea pe traseu. Adică în Cătălin Plotogea, care a recepționat două ghiulele consecutive în ”pieptu-i de aramă”. Sau în Soco Sorini, dârz ca un aspirant de oltean ce se află (visul bine ascuns al oricărui teleoltean) și bun de gură cât doo'j dă surate din aceeași republică Oltenia. A mai fost apoi Ionel Vasile, inepuizabil, acuzat la final de Rasca man (un gol, cu o incontestabilă vocație de avocat) de durități asupra lui Raul. Meritorii evoluțiile lui Macaveiu Geo și a lui Sebastian, pentru că a fost un meci de tranșee, fără floricele (cu excepția unei noi ”aroganțe” a lui Bujor). Încleștări la baionetă, eroism în toată regula în unele faze, două armate complete, fiecare în parte dorindu-și supremația. Youngers au avut chiar un ”aproape englez” în echipă, pe Bazil, dar n-a fost suficient. Lotul lor supradimensionat (opt combatanți) s-a prezentat de această dată mult mai legat, Julian fiind deja o rezervă de bază a lui Raul. Din nou Dan Aldescu nu a respectat în totalitate indicațiile din avancronică, având reflexe uneori miraculoase.
Iar am avut tribune arhipline! Că ne și mirăm cum de nu dau năvală sponsorii pe capul nostru! În lojă au fost prezenți Wolfgang Hennrich, willkommen, și Lali, Lali fiind unul dintre oaspeții noștri fideli deja (nu prea vine la cenaclu).
A urmat tradiționalul cenaclu, unde am constatat că cea mai fantastică deputată din Codlea (pleonasm cu grad de ”licență poetică” conform marelui critic literar Rasca man), doamna Maria Grecea, își respectă promisiunile (ei bine da, există parlamentari care își respectă promisiunile, așa că să nu mai aud răutăciuni). La masa noastră, atras probabil de erudiția și de setea noastră de cultură, s-a alăturat Ovidiu Atanasiu, cu o contribuție salutară la nivelul intelectual al manifestării ”de suflet” (așa am văzut eu că se scrie prin diverse gazete). Din multiplele teme pe care ni le-a propus Ovidiu, am reținut două de mare calibru: 22 și vocea interioară. În rest, FRUMOȘI, BURTOȘI, VICTORIOȘI!

Avancronică 25.04.2013

Avancronică semi-agreabilă
Motto: ”De ieri noapte așa strig: Dortmund ia Champions League!” (rimă defectuoasă, dar perfect valabilă, producție proprie, care în materie de poezie nu accede mai departe de țipurituri)

E ajun de vineri, zi în veci binecuvântată! Suntem în pragul unui binemeritat repaus după o săptămână ultra-saturată de fotbal. Și ce fotbal! Pentru că s-a jucat băi nene, nu glumă! Bayern (javră bolșevică) - Barcelona și BVB (Lohengrin, prințul fără de prihană) - Real, au fost două calupuri de istorie a fotbalului, de inovație tactică. Pentru că nu-i de colea să transformi herghelia catalană, doldora de ”pur sânge”, într-o turmă de mielușei care sar entuziaști cu beregata direct în cuțitul măcelarului. Și nici să ”convingi” șeptelul de feline mari și feroce, cu blană scumpă, a Real-ului, să se preschimbe într-un coș cu pisoi murați, aruncați pe Vulcăniță! Ca un sportiv cu oarece experiență în ... privit fotbal, declar că am ”lăcrămat” marți, cu obidă țâfnoasă pe marea câștigătoare și am zâmbit cu toți dinții miercuri, pătruns de veselul sentiment iacobin care atinge orgasmul doar atunci când ghilotina retează capete încoronate. D-aia zic că în această săptămână s-a spus aproape totul în materie de sportul picioarelor. Aproape, pentru mai există pe lumea asta și THE OLD FIRM, Derby de Groapa calului! Bazil (Ciocan Vasile) a și lansat ieri o aroganță, cum că ar exista o similitudine între Youngers și BVB, uitând subit că la începutul meciului de declarase ”regalist”, tendință cel puțin dubioasă pentru un vajnic activist social-democrat ce se află. Uitând că profilul lui Nadalin se pliază pe șablonul lui Ronaldo. Că Andrei e la fel de basc precum Xavi Alonso, că Raul seamănă cu Iguain, că uitătura lui Bujor e identică cu cea a lui Pepe (și nu mă refer la fostul domn Zăvoranu, sau mai știi?). Ca să nu mai pomenesc de asemănarea izbitoare între Rasca man și Kaka! Sau poate vrea cineva să susțină că Julian nu rimează cu Varan! Sau Dan Aldescu cu Diego Lopez! Similitudinile nu sunt doar evidente, ci îți ard retina de-a dreptul!
La fel cum noi, Străbunii, suntem leiți BVB! Soco Sorini e, mai mult decât evident, Subotic. Paul Catalin Plotogea, internațional brănean, seamănă, de la brâu în sus, cu Reus, mai ales la părul din cap (de restul nu bag mâna-n foc). Mihai Nica seamănă mai mult decât evident cu Xavi Hernandez, dar putem să-l numim Goetze, așa de amorul analogiei în care m-am lansat cam fără centură de siguranță! Ionel Vasile și Macaveiu Geo (faptul că la aceeași oră cu meciul enorm de mâine, se petrece și o reprezentație teatrală, o considerăm o stratagemă penibilă. Păi dacă vreți audiență, puneți dom'le spectacolul după meci) reprezintă produsele ”academiei” (mă-nțelegi?) de fotbal a Străbunilor, deci analogia cu BVB e din nou evidentă. În ceea ce mă privește, sufăr de o mică criză identitară, între Weidenfeller și Lewandowski, cum mi-o fi norocul. Iar Sebastian se confundă până la identificare cu Gundogan. Doar culoarea părului diferă, cu vreo 70 de nuanțe!
Așa că, all in Bazil, ca să parafrazez ultimele cuvinte de la masă ale lui Dan Rascarache în seara asta!
Fie ca să câștige cei mai buni. Adică NOI! BVB!  

 

 

Cronică 27.04.2013

Cronică încrâncenată
Motto: ”Ascultați aici! Dacă vreți să f... ceva, nu așa se face!” Rascarache Dan, la cenaclul ”Propășirea” în timpul unor complicate discuții (haotice) privind geneza poporului român

Ce frumos e primăvara, când toate formele de viață sunt răvășite de instinctul perpetuării speciei! De la unicelulare la mamifere, tot regnul animal și nu numai, are un singur scop: amorul. Această revărsare nestăvilită de hormoni a făcut ca primăvara să mai fie numită de către ”specialiști” și sezonul împerecherilor. Gem ecosistemele de mesaje, de chemări, de provocări și nu în ultimul rând, de competiție. Ciripituri, dansuri nupțiale, etalări de penaje, boncănit, dar și lupte crâncene în vederea cuceririi statutului de mascul alfa. La om, acest instinct de competiție între masculi se află bine camuflat sub mantia sportului. Citius, altius, fortius?! Da, corect, sună bine și pretențios, lăkineșke. Dar e o balivernă ca multe altele. De fapt originea spiritului sportiv al omului e identică cu lupta interminabilă a bivolilor, constând în crâncene lovituri cap în cap, pentru câștigarea supremației asupra șeptelului. Poftiți de luați de aici paradigmă de rumegat, că aseară la cenaclu se discuta atât de mult și anapoda că, deși am băut numai apa ”cu bule”, am ajuns acasă amețit ca după șapte beri! Idei multe, dar și fixe, calate pe dungă!
O să vă întrebați de ce am înfipt în context, aparent fără nici o legătură, analogia cu bivolii! Păi cam așa arată mai nou THE OLD FIRM, Derby de Groapa Calului. Doi taurini ce se izbesc repetat și reciproc cap în cap, timp de o oră, pe tăpșanul cu gazon sintetic de pe Teatrul Viselor. Rar spre întâmplător se mai vede câte o ”floricică” stilistică în brazdele cu ciulini cultivate meschin de fiecare echipă în calea atacanților adverși. Spre exemplu aseară, spectatorii fideli (în frunte cu Lali, Wolfgang Hennrich, Richard Schelger și Dobrin Madalin-Ionut, acreditat ca fotograf oficial, la loja de onoare) au avut parte de o singură ”îmbârligată” marca Bujor și aia în propria jumătate de teren, care a cauzat ceva broboane reci pe spinarea coechipierilor (informație divulgată tot la cenaclu). În rest doar scrâșnit din dinți și scârțâit de încheieturi. La noi a redebutat pe postul de fundaș-portar Soco Sorini, fiind, după propria-i declarație, cheia succesului de aseară. Având în vedere că meciul s-a terminat cu scorul de 11-9 pentru noi și cred că a fost meciul în care am luat cel mai puține goluri de când jucăm, nu-l putem contrazice. La fel cum victoria s-a decis la ultimele două faze ale meciului: o ratare mare la ei, un gol pe ultima fază la noi. Asta pentru ca cei care n-au văzut măreața confruntare de ieri să-și facă o idee. La noi în atac a strălucit (ca argintul, din cauza faptului că își platinează podoaba capilară, ultima fiță!) din nou Paul Catalin Plotogea. L-a executat cel mai des pe Dan Aldescu, care, trebuie s-o spunem, a fost cel mai bun jucător de la Youngers. A scos la mingi pe care scria ”gol” de ne-a exasperat! În rest, Ionel Vasile, Macaveiu Geo, Gligoras Sebastian și subsemnatul (cred că am stat în teren cam un sfert de ceas pus cap la cap) am jucat ”în nota echipei”, cum ar zice un ziarist de la Sportul. Ca eveniment, la noi a revenit Xavi sau Goetze (Mihai Nica), însă pare că revenirea la forma sa obișnuită s-a amânat.
Youngers sunt la a doua înfrângere consecutivă, lucru ce le-a cam flaușat orgoliul. Nădălin i-a dat mâinile peste cap lui So, (cunosc senzația!), Andrei Cârstoloveanu a coordonat apărarea dar n-a prea ieșit la combinații ca de obicei, Rasca man a ratat de trei ori cu poarta goală însă a fost de netrecut în apărare, Raul de nedepășit, Bazil inepuizabil și necruțător cu mingea pe dreptul, Julian (și acum îl simt în spate) a ratat exact când (ne) trebuia (dacă nu mă înșel).
A fost o seară frumoasă sfârșită cu un cenaclu extrem de dens, la care toată lumea vorbea, ba chiar perora, și nimeni nu asculta. Un fel de Hyde Park. La Cetate!

 

 

 

Cronici, simple Cronici II

Avancronică 14.02.2013

Grav! Frustrant! Demoralizator! E ”aproape vineri” (asta în caz că n-ați uitat conceptul)! Ar fi trebuit să încep în forță, moralizator, ceva de genul ”fruntea sus bravi Străbuni”. Din păcate, kakaia putirință! La ora la care ”screm” aceste rânduri, suntem în efectiv complet -1. Avem infirmeria plină ochi și n-avem acces la Marijana, sârboaica aia de vindecă oase defecte pe bandă rulantă! Parcă aud un ecou: ”Uitați-vă bă în buletin!”. Așa că am ajuns cam rău! Dar nu disperăm! Pasărea Phoenix a ajuns cenușă și nu s-a lăsat! Dacă un fel de găină s-a reabilitat, înseamnă că e loc! Scouter-ul nostru profesionist, Soco Sorini, e plecat prin sat ca să ginească ceva de achiziționat în ceasul al doisprezecelea. Der Gruber (a jucat în Bundesliga, table) a promis că nici o păsărică nu-i va penetra ”năvodul” întins la uscat pe bare! Și, deși am început pesimist, iată că se zărește o licărire de speranță! Mihai Nica e apt de joc! Bârrrr! În locul Younger-ilor m-ar lua cu ceva răcori! Iată că suntem destui! Destui ca să răzbunăm înfrângerea de săptămâna trecută. Dar nu suficienți. Așa că voi începe tratamentul de încărcare energetică și determinare. Voi lucra murdar! ”Scopul scuză mijloacele” spunea nemuritorul Gambetta” (de fapt Machiavelli, dar Caragiale, conservator, a vrut să-i ia mișto pe liberalii vremii). În ceea ce-i privește pe Raul și pe Rasca man, contez pe prietenele lor că o să-i ”dopeze” cu ocazia pseudo-sărbătorii de azi. Mă bazez pe voi dragi șaguniste. Ce-i mai grav e că nu știu nimic de clanul Cârstolovenilor. Parcă-l văd mâine pe Andrei Cirstoloveanu cu papion asortat la noile tricouri (altă ”aroganță” petrecută săptămâna trecută!) ale juvenililor, doar ca să ne inhibe suplimentar! NADALin, care stă la mezanin (ce să fac dacă n-am găsit altă rimă, nincs inspirație), sunt convins că a făcut infuzii cu zeamă de ardei iute și mâine va alerga mai ceva ca Bourceanu (Reb Bull, dar mai bine las pe mai târziu fitilele). STRĂBUNI! Să fim mai mult decât am fost! Să dăm cep la butoiul în care mustește licoarea revanșei! Să ne drenăm venele cu sămânța răzbunării! Să fim frumoși, burtoși și VICTORIOȘI!

 

Cronică depresivă (15.02.2013)

Dezastru! Acesta e cuvântul de ordine al ”experimentaților”. O secundă ... așa, mi-am scos unghia din gât și mi-am băgat-o în ochi! Știu că nu e normal, dar e natural. Mai știu de asemenea că toată lumea așteaptă o cronică ceva. Nu pot povesti decât ce am văzut, adică vreo zece minute din meci, după ce mi-am plasat ochelarii pe nas. Și din cât am văzut, cele zece minute, pot spune că am câștigat. Per total însă, mi-au spus restul, am fi pierdut la 8 (opt) goluri diferență. Nu cunosc, nu recunosc, pentru că până la momentul în care am apelat la dispozitivul cu ajutorul căruia mi s-a făcut ziuă, am văzut doar niște năluci și o bilă neagră pe care, atunci când mi se nimerea în bocanc, nu puteam s-o stăpânesc și pace. Dacă vă spun că am dat 4 (patru) goluri (trei ”cu sticlele-n ochi”) ați putea trage concluzia că am fost un fel de Messi! Prietenul meu Soco Sorini, care și el vede universul tot în manieră impresionistă, a ”părerizat” post factum că am fi jucat în doar 2,5 oameni. A promis că ”revine cu detalii”. Ca să închei această parte a cronicii, modest narcisistă, declar că am avut un moment în care am fost tentat să predau tricoul (două luft-uri și o ”chiflă” cu ”inteligența”, m-au adus în starea respectivă). A fost un moment trecător. Așa cum spuneam și în avancronică, dacă o găină a reușit să se recompună din propria cenușă, totul e posibil. La Străbuni s-au simțit micile reparații din trecut: Mihai Nica, genunchi zob, dar compensat de talentul imens, Der Gruber, înger și demon (nevricos), So și cu mine pe-acolo. Singurul Ionel Vasile ce a fost în parametri (repet, vorbesc sau mai bine zis scriu, aproape din auzite). La tinerei, deși partea pedantă din clanul Cârstolovenilor (Andrei Cirstoloveanu) a fost indisponibil, înlocuitorul lui, Ovidiu D., împreună cu NADALin și Bujor (uneori, când își recăpăta respirația) ne-au întins ca pe mărgele. Bazil, fundaș italian și Dan Aldescu, un portar născut în zodie bună. O mare parte din responsabilitatea acestui dezastru o poartă Macaveiu Geo, care a fost văzut pe un bulevard din Brașov, ”remorcat” de o persoană de alt sex . Sau mai bine zis, în tandem. Și asta cu doar o oră și ceva înainte de începerea meciului. Nu se face mon cher! Dacă erai la Steaua, te mânca becaliotul!

P.S. LA MULȚI ANI GEO!

Cronică modestă 22.02.2013

Modestă, da, pentru că așa ne stă bine! N-are nici un rost să ne împăunăm cu laude, meritate de altfel! Am câștigat! Și ce dacă? Datorită modestiei, cu totul și cu totul deplasate, nici nu menționez scorul (16-11). Nu precizez nici învingătorul (noi)! Nici faptul că Paul Catalin Plotogea a jucat (extraordinar) într-un picior. Nici că Der Gruber a făcut minuni în poartă, aducându-l la exasperare pe NADALin (omul ăsta are dinamită în vârful ghetei și aleargă de parc-ar fi ”pe alcaline”). Fac abstracție că Soco Sorini s-a luptat ca un leu, că Ionel Vasile a fost omniprezent. Voi scoate în evidență meritele adversarilor. Raul, cu trei goluri la activ, Rasca man tot cu trei (deși unul dintre goluri l-a dat din pasa ”vecinului”), Bujor superdeterminat și Dan Aldescu un portar uneori talentat, precum și un Nicu (un fel de armă secretă), toți au fost la înălțime. Dar în această seară n-a fost suficient, pentru că orgoliul Străbunilor, grav șifonat săptămâna trecută, a dat în clocot. Realitatea e că am avut și antrenor! Ceea ce le-a lipsit Younger-ilor. La noi Xavi ( Mihai Nica) a fost un fel de Guardiola. la ei, Murinho cu papion (Andrei Cirstoloveanu) a apărut tardiv, palid și, dacă-mi este permis, inutil. Ca să nu mai vorbim de personalitățile care au asistat la meci în loja oficială (domnul consilier Lucian Ilie Adam), prin care ni s-a dat de înțeles că interesul autorităților față de Old Firm nu-i de colea! Ce-i drept, omul n-a promis nimic, nici o sponsorizare, nici o alocare de fonduri. Dar noi sperăm în continuare. În ceea ce mă privește (n-am cum să mă evit din povestire), a fost ceva de vis. Adică, nu vreau să mă laud și nici n-o fac. Menționez doar (o scăpare din carapacea etanșă a modestiei) că am ”înfipt” 6 (șase) țipari în năvodul lui Dan Aldescu. 6/16 înseamnă 37,5% din totalul golurilor. Modest! VICTORIEEEEEEEEE!!!!!!!!! Suntem FRUMOȘI, BURTOȘI, VICTORIOȘI!!!!!!

P.S. La începutul meciului, Mihai Nica ”a predat tricoul”! Sperăm din tot sufletul că genunchiul îi va permite să revină asupra deciziei!

P.P.S Macaveiu Geo, cum a fost piesa?

Cronică 1.03.2013

Abia s-au stins ultimele ecouri ale uralelor de pe Teatrul Viselor în această seară. Seară dramatică, crâncenă, dar glorioasă! O încleștare titanică, măreață prin dramatismul ei, cu momente de paroxism, un spectacol total. Nici nu-i de mirare că la ora meciului, biletele de intrare la poartă legendarului stadion atinseseră un nivel uriaș pe piața neagră. The Old Firm este unic, este irepetabil, este Străbunii vs. Younger-i și cu asta am spus totul. Protagoniștii? Paul Catalin Plotogea, Soco Sorini, Ionel Vasile, Macaveiu Geo și cu semnatarul acestor modeste rânduri, conduși admirabil de pa margine de Mihai Nica (Guardiola, pentru doamne), la Străbuni, Rasca man, Ovidiu Bujor Vigheci, Raul Adrian Priboi, Cirstolovean Nadalin și Bazil (Ciocan Vasile) la Younger-i. Cinci la cinci, fără portari consacrați, aceasta fiind cauza scorului ciudat înregistrat în seara asta: 27-25. Ca la Oltchim. Din nou am văzut meciul cu sincope, fiind responsabil cu recuperat mingea din ”ațe” (portar) cam 80% din timpul regulamentar. Cine se întreabă de ce, înseamnă că nu știe cum trage NADALin. Am recepționat o ghiulea în șoldul stâng, o alta în fesa dreaptă (echivalentul a 150 de injecții intravenoase) și o alta în falca dreaptă. Aceasta din urmă a avut efectul unui croșeu fără gardă, genul acela de lovitură în urma căreia ”recepționerului” ei i se înmoaie grațios genunchii, el trecând în lumea viselor ca un prunc amăgit de cântecul de leagăn al mamei. S-a mers cap la cap, cu diferențe de maxim trei goluri, alternând de fiecare parte. Mai puțin în ultimele cinci minute, când ne-am detașat decisiv. Tot în aceste ultime minute, spectatorii au avut parte de un supliment inedit! Doi dintre Younger-i au purces la o reprezentație de striptease, spre deliciul fanelor din tribune. E drept că au apucat să-și dea jos doar tricourile și asta fără muzică, dar băieții promit un spectacol incendiar, mai ales că săptămâna viitoare, chiar în seara în care e programat The Old Firm, e și 8 martie! Și au fost doar doi. Precizăm că pentru deliciul doamnelor (și domnișoarelor) suntem disponibili, ambele echipe, la prețuri modice, de criză. Ce-i musai să precizez, e faptul că după orice meci epocal, urmează, inevitabil, și cenaclul aferent! În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, echipele reunite Younger-i Străbuni, au asistat la un interesant spectacol de teatru! Asta pentru a se vedea că nu degeaba tot susțineam prin alte cronici că după meci noi organizăm activități culturale: colocvii, vernisaje, cenacluri. Ca să nu mai avem vorbe ulterioare! FRUMOȘI! BURTOȘI! VICTORIOȘI!!!!!!

 

Cronică 9.03.2013

Motto: ”Dacă nema putirință, ce mai chichirez gâlceavă?!”

Încep această cronică la aproape 24 de ore de la cel mai nefast eveniment din istoria dementă a legendarului Old Firm. Am avut motive obiective pentru întârziere. În primul rând cenaclul, care a intrat binișor în prelungiri. Apoi, nu-i ușor să scrii despre cum echipa ta a fost făcută zob. E un început de primăvară debil, dovadă fiind și faptul că Schalke bate BVB în derby-ul Ruhr-ului! Voi vorbi (scrie) doar de Younger-i azi, pentru a mai răsuci o dată cuțitul în rană. După șirul interminabil de victorii (două sau trei) al Străbunilor, e clar că și-au dorit mai mult victoria. Au fost nemiloși însă. Pentru că nu-i frumos să martelezi un adversar în genunchi, lovit în aripă. N-au ținut cont că, cu doar o săptămână înainte, Străbunii au dat dovadă de milă creștinească, jucând ultimele minute cu frâna de mână trasă. Ei au dat drumul la șmecherii, la aroganțe (nu te uit Bujor cu ”împleticita” aia!) și ne-au ciufulit impardonabil golaverajul. Nu cred că-l vom putea ”coafa” în mai puțin de un an de zile. Nu pot să nu-l remarc pe Rasca man, care a dat mult pe teren, fiind la un pas de a da chiar totul. Ne-au rupt, ce mai! Astfel că la cenaclu chelnărul a avut de lucru: unii au ”consumat” pentru a-și îndulci amarul, ceilalți pentru a simți mai pregnant gustul triumfului (pe care îl uitaseră aproape).

P.S. Macaveiu Geo, se joacă și săptămâna viitoare, poate reușești să treci evenimentul în programul tău! :)

Cronică neagră (în cerul gurii) (15.03.2013)

Motto: ”Ești un om rău!” -constatare ce mi-a fost transmisă telefonic, în fapt de seară, și care se datorează unor omisiuni impardonabile din cronica precedentă

Sunt trist! Trist și rănit profund în amorul propriu național. Și la furtișaguri ne-au tăiat nemții! Nici măcar la acest capitol, la care ne tot dădeam mari c-am fi leader-i, n-am fost în stare să luăm campionatul european, măcar. Pe lângă cele 27 de milioane de euro pe care inculpatul Hoeness Uli (persoană fizică) le-a palmat de sub nasul statului german și dacă la ele le mai adăugăm și pe cele 10 ”bulioane” pe care s-a grăbit să le plătească anul trecut, când a izbucnit scandalul (după care l-a cumpărat rapid pe Goetze, ca să aibă presa teutonă ce rumega), prejudiciul de 1,5 milioane pentru care înfundă pușcăria cei opt ”performeri” autohtoni, ”oameni de fotbal”, pare o glumă slabă. Și pedeapsa mi se pare disproporționată. Pentru atâta bănet dosit de fiscul german, numai 3 ani și 6 luni? Păi cum să nu se scandalizeze becalioții, memelușii și miorlăitorii voluntari pentru grațierea lui Gică Popescu? Niște amărâți, opincari de doi lei, care nici măcar la capitolul imagine nu-s în stare să puncteze. Ce diferență, dacă e să-i compari cu Uli! Sasu', înainte să intre la ”mititica”, a pus de-o conferință de presă în care și-a pus cenușă în cap, a anunțat că-i cea mai mare greșeală a vieții lui, că nu va face recurs și că va plăti suma datorată până la ultima centimă. Borfaș rasat, ce mai! Ipocrit și melodramatic, dar aici parcă s-a inspirat de la alt pușcăriaș de pe la noi, care are deja ceva vechime (unul care și-a trimis măicuța ”bătrână, cu brâul de lână” pentru clemență pe la ușa Cotrocenilor). Mare șmecher domnu' Uli. Nu mai face recurs, de fapt, pentru că s-ar putea ca o altă instanță să-l ”încalțe” cu un supliment de pripon. Iar goanga aia cum că dă banii înapoi, e pentru ultrașii lui Bayern care au ieșit și ei la manifestație, pe șablon mioritic, pentru a sensibiliza instanța ce-l judeca pe prezidentul bavarez. Auzindu-i/citindu-i declarația rămâi cu impresia că omul a dosit purcoiul de bani, așa, dintr-o regretabilă eroare, că n-ar fi făcut-o intenționat, ci din nebăgare de seamă. Ar mai fi un motiv pentru care pușcăriașii meșteri în transferuri de la noi bocesc de mama focului iar sasu' se duce aproape cântând la zuhaus: condițiile din pușcăriile nemțești sunt ceva mai bune, am auzit, decât cele de la ”pensiunea” Poarta Albă, spre exemplu.

După acest preambul în care am evidențiat un imens șmen gotic, e cazul să revenim la treburi mai domestice, mai autohtone, de mai mică anvergură, însă de o curățenie morală impecabilă. Vineri seara, pe deja legendarul Teatru al Viselor, s-a scris o nouă pagină glorioasă a confruntărilor, nu mai puțin legendare, din cadrul THE OLD FIRM. Meciul s-a terminat egal. Noi ăștia mai purii am trecut pe lângă o mare victorie. Am avut toate atuurile: lot complet, echilibrat, cu două reveniri (Lali și Oprică), Sebi portar, Geo ca un plus de elan jvenil și cu nucleul dur reprezentat de mine, internaționalul brănean Cătălin Plotogea și aprigul Soco Sorin, victima unui guturai. La ei a lipsit Nădălin din cauză de bătături, Raul -nu știu din ce cauză, Rasca man pe bază de bronșită, prezent totuși la cenaclu (”pupic pe ficățel”), Bujor (!) idem ca la Raul. Au fost prezenți Bazil, Ovidiu și Gemil, plus un portar și, mai tîrziu, Julian (care a venit inițial fără echipament, de parcă nu știa că-i vineri). Astfel că la începutul meciului au fost nevoiți să apeleze la serviciile celebrului liverpoolete Grubelaar, avansat pe post de vârf împins. A fost un meci pe care l-am dominat copios și nici acum nu înțeleg cum de am fost egalați pe final. Dar asta e, mergem mai departe. Și, poate, vom fi din nou ce-am fost, deoarece campionatul e lung și, în istorie, s-au mai văzut răsturnări spectaculoase de situație. Speranța moare ultima, susțin o grămadă de filozofi de doi bani! Dar ... tot moare, până la urmă!

Și, după toate astea, cum să nu fiu rău? Și încă ce-o să mă mai fac!

P.S. Să-l roage cineva pe Mihai Nica să-mi trimită o poză. De când nu l-am mai văzut, i-am cam uitat fizionomia.

Avancronică aproape disperată (14.03.2013)

E aproape vineri din nou și de data asta chiar am fost luat prin surprindere de iminența acestui fenomen! Mâine seară va avea loc din nou meciul așteptat cu sufletul la gură (și cu foamea-n glande) de o întreagă națiune, sau măcar a unei părți a acesteia. A părții lucide, elevate, cultivate, cerebrale. Este vorba de The Old Firm, Străbunii vs. Younger-i. Din punct de vedere al efectivului, noi cei mai experimentați, suntem cam în plopi! Și plopii în văzduh! Der Gruber, dezamăgit de prestația ”platinaților” din aceea zi strâmbă care a fost vinerea trecută, a declarat ”....... eu nu mai vin”. Despre Mihai Nica încă n-am informații. Macaveiu Geo depinde de stagiunea teatrului, Ionel Vasile activează, mai nou, doar schimbul doi. Suntem în criză profundă, asta ca să nu mai zic că nu ne-am primit primele de joc dinainte de revelion! E greu, din ce în ce mai greu! Mai există o singură rază de speranță: în aprilie, după ce dă colțul ierbii și mieii încep să zburde haotic, ni s-a promis de conducerea clubului, prin intermediul sponsorului oficial al Străbunilor, internaționalul brănean Paul Catalin Plotogea, un cantonament comun cu juvenilii în St Moritz-ul României, adică Bran - Poartă. Doar asta și spiritul de învingători, pe care-l avem în sânge, ne mai mobilizează. Altfel, ne călăuzim după dictonul latin ”Foaie verde de dudău, O să fie și mai bine”! În sufletul tinereilor, altă aghiazmă se pritocește! Optimismul săltăreț e pe cale să dea în clocot. Andrei Cirstoloveanu (Goe pre numele său mirenesc) e proaspăt ca un prunc și n-a pierdut nici o ocazie în această săptămână ca să ne otrăvească psihicul, și așa zdrențe, cu săgeți prin care își anunța revenirea pe Teatrul Viselor! Atât el cât și Rasca man (aflat mai nou într-o relație amicală cu un anumit preacuvios, fiind astfel acoperit pe partea mistică) s-au pocăit, au ”consumat” doar lămâie și uneori apă, în ultimele zile. La fel de amenințătoare e și liniștea în care s-a învăluit Raul, știut fiind că apele domoale sapă adânc. NADALin, cu profil mai acvilin, am dovezi solide că a luat conștiincios notițe la lecția deschisă ținută marți seara de Acad. Prof. Dr. Leonaș Messi. De Bazil ce să mai zic? Toată săptămâna i-a strălucit un zâmbet cinic pe fizionomie! Ca și lui Bujor de altfel. Și noi suntem abia trei la numărătoare la această oră! Toată speranța ne stă în Soco Sorini, scouter-ul nostru oficial și în găina aia de care se spune că s-ar fi reconstituit din cenușă, ca un puzzle. Aș anunța că am și eu o jenă la inghinali, dar parcă văd cum se lățește zâmbetul pe fețele juvenililor. Așa că nu anunț nimic!
Mobilizare timidă (șoptită): FRUMOȘI! BURTOȘI! VICTORIOȘI!



Cronică dulce ca mierea

Motto: ”vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;”

Nu știu dacă ați văzut filmul ”Valul ucigaș”. Nici eu. Dar cred că trebuie să fi fost vorba despre apă, multă apă, care tot vine și nu se mai oprește. Un astfel de potop s-a revărsat peste Younger-i vineri pe-nserat, pentru că e știut, dacă e vineri, e Old Firm. În spiritul profund umanist al acestei deja mitologice competiții, care depășește în dramatism toate tragediile Greciei antice luate la grămadă, i-am prins în suferință, i-am ras. Meciul de aseară a reconfirmat pense-ul bunului Napoleon, care zice că ”de la sublim la ridicol nu-i decât un pas”. Acum o săptămână scriam cronica cu ochii roșii de plâns (și cu o durere timidă dar fermă de encefal, cauzată de lecturile prelungite de la cenaclu). Azi sunt verde (ca lămâia)! Privirea-mi, deși mioapă, scrutează cu încredere viitorul! Optimismul ce m-a cuprins subit de aseară îmi dă voie să cred cu tărie (esență de prune, Nadalin cunoaște) că voi apuca în această viață să ajung până la Comarnic pe autostradă. Ba aș fi în stare s-o construiesc singur! O fi răzbunarea arma neinstruitului, dar e a naibii de dulce și aromată. Ei bine, da stimați telespectatori, am câștigat aseară!!!! O Victorie (cu V) clară, fără dubii, care ne-a însănătoșit și golaverajul, grav afectat în urmă cu o săptămână. Toți componenții echipei Străbunii au fost la înălțime ieri! Grubelaar nu se poate spune că a apărat. Termenul e prea sărac în nuanțe pentru a exprima evoluția să. Omul s-a apucat serios și temeinic de zidărie și a închis poarta cu un zid trainic de cărămidă țigănească. Au scos Younger-ii pe faleză artileria grea, au tras cu toată gama de obuziere (am recepționat, la un moment dat, o ghiulea marca Nadalin în plex și câteva secunde am dus dorul oxigenului) dar degeaba! Lucrarea genistică a bravului nostru portar a rezistat. Tot aseară a revenit Xavi (Mihai Nica), făcând cu brio safteaua protezei de genunchi, Rasca man poate să confirme. Soco Sorini a jucat ca un leu în apărare, iar în față, eu și cu Geo ne-am ocupat temeinic de reabilitarea golaverajului. Din păcate s-a accidentat internaționalul brănean Paul Catalin Plotogea, dar sperăm să revină până vinerea viitoare (e greu să suport singur taxiul de întoarcere). Younger-ii au fost ieri în suferință, cum spuneam. Nădălin, deși își înghițise porția zilnică de jăratec, a luat și ceva ajutătoare de efort pe bază de prună. L-a ”îmbătrânit” însă Grubelaar. Andrei Cirstoloveanu, cel mai reușit exponat din vitrinele de pe bulevardul Victoriei, a revenit, dar nu cred că a evoluat la mai mult de 50% din capacitate. Rasca man a fost în mare formă (trei goluri) dar a sucombat spre final datorită risipei de efort de până atunci (plus o mână dată ”peste cap”). Sub așteptări evoluția lui Raul, pe care, la un duel mai bărbătesc, am fost la câțiva milimetri să-l sărut părintește pe frunte. Noroc că nu mi-am țuguiat buzele, că sigur ne auzeam vorbe! Dan Aldescu, pescar talentat, a fost extrem de ocupat pe toată durata meciului cu scosul mingilor din propriul năvod. Un alt personaj căruia Grubelaar i-a scos peri argintii aseară a fost Bazil (Ciocan Vasile), intrat pe final în locul lui Rasca man. Aseară s-a scris istorie, ce mai! Ca în fiecare vineri de până acum. Și se va scrie și de acum încolo. Martor este abonatul nostru de onoare Lali. Am fost FRUMOȘI! BURTOȘI! VICTORIOȘI!!!!! Și vom mai fi! P.S. Pentru Nădălin: n-am 74 de ani :))))))

Cronică cu contestație 29.03.2013

Motto: ”De la cram-acuma vin măi” (culeasă din folclorul incert)

THE OLD FIRM din această seară a înregistrat prima contestație majoră din istoria sa zbuciumată, dar glorioasă. Grav șifonați pe teren (modestia Juvenililor a dat în clocot, dezvăluind scorul disputei, avant la lettre, la solicitarea marelui absent din această seară, Raul), în noi s-a deșteptat spiritul justițiar. La final, după ce am pierdut lamentabil (Catalin Plotogea, sper din tot sufletul că nu ți-a ieșit treaba pentru care ne-ai lăsat să ne chinuim în seara asta), am observat că numitul Iulian (înlocuitorul lui Raul) ne era complet necunoscut. Băiat fain, nimic de zis. Dar în momentul în care s-a exprimat cum că ”cei ăla Hyde Park”, ni s-a ridicat nivelul politic. Adică cum? Nu-i pe Hyde? Nici nu știe ce-i aia? Adică e un element alogen în totalitate? Am formulat rapid o petiție (nu online, astea n-au finalitate, că d-aia am rămas și vom rămâne fără aeroport în comuna limitrofă) și am trimis-o prin SMS (esemes) direct la șeful FRF. Bad timing!!!! Se pare că l-am deranjat pe Nașu', aflat probabil în fief-ul lui Pinalti la o sindrofie cu folcloriste (am crezut în prima fază). Doar că legitima noastră contestație a fost respinsă în timp record, însoțită de următorul sfat competent: ”suntiț niști copchii dacâ crediț câ dom' preșidinti îi triaz la ora aiasta”. În urechi, poate prin telepatie, ne-a răsunat și un hăhăit. Am înghețat! Unde naiba am trimis sesizarea? Doar Mircea Sandu tocmai s-a lăsat de sportul cu licoarea scoțiană pe caz de boală! Brusc ne-am dat seama că numărul unde am trimis lăcrămația era periculos (STS) și am renunțat la recurs. Ne-am consolat cu înfrângerea, dureroasă, dar mai blândă decât interviurile la DNA! Am înghițit În sec și cu noduri amintirea slalomurilor ”indecente” practicate la infinit de Nadalin (am luat iar o smetie în pieptu-mi de granit, a cât-a? nici nu mai știu), cu jocul ”nerușinat” practicat de Rasca man (două sau trei goluri și, la cream de la cream, o minge strecurată printre ”urechile” lui Soco, răfuială veche), cu Bazil în zi de ajun de conferință, adică de grație, cu Andrei la 80% din capacitate (aici s-a făcut diferența, m-a sufocat, în caz că mai era nevoie, cu marcajul lui riguros. A trebuit să recurg la procedee magrebiene (Madjer era algerian) pentru a-l păcăli atât pe el cât și pe Dan Aldescu, aflat și el în zona de simpatie a zeilor astăzi). De Iulian nu mai comentez nimic, că mă ia cu răcori pe șira spinării! La noi, Grubelaar s-a declarat total dezamăgit de modul în care am abordat meciul din această seară, după ce ne-a alimentat cu încă vreo 15 fire coafura grizonată. Trei ratări cu ”scorbura vidă”, cât timp a activat ”la înaintare”. Xavi a fost primul care a sesizat ”falsul” din tabăra adversă, dar mi-e frică să mai pomenesc de el. Tot el a decretat (are ochi, nu glumă) azi nu e seara noastră. Și a avut dreptate. Geo s-a străduit, dar ... asta e. Despre mine nu zic nimic. Dacă am fost modest acum două etape (la bine), îmi permit să fiu și acum (la dezastru). Și iar îmi vine în minte curca aia friptă până la cenușă, care s-a reasamblat din resurse proprii, fără a apela la piese de schimb. ”Vom fi iar ce-am fost și mai mult decât atât” zicea un moldovean (Petru Rareș), și sperăm să fi avut dreptate!

  Va urma