Cronici, simple Cronici II

Avancronică 14.02.2013

Grav! Frustrant! Demoralizator! E ”aproape vineri” (asta în caz că n-ați uitat conceptul)! Ar fi trebuit să încep în forță, moralizator, ceva de genul ”fruntea sus bravi Străbuni”. Din păcate, kakaia putirință! La ora la care ”screm” aceste rânduri, suntem în efectiv complet -1. Avem infirmeria plină ochi și n-avem acces la Marijana, sârboaica aia de vindecă oase defecte pe bandă rulantă! Parcă aud un ecou: ”Uitați-vă bă în buletin!”. Așa că am ajuns cam rău! Dar nu disperăm! Pasărea Phoenix a ajuns cenușă și nu s-a lăsat! Dacă un fel de găină s-a reabilitat, înseamnă că e loc! Scouter-ul nostru profesionist, Soco Sorini, e plecat prin sat ca să ginească ceva de achiziționat în ceasul al doisprezecelea. Der Gruber (a jucat în Bundesliga, table) a promis că nici o păsărică nu-i va penetra ”năvodul” întins la uscat pe bare! Și, deși am început pesimist, iată că se zărește o licărire de speranță! Mihai Nica e apt de joc! Bârrrr! În locul Younger-ilor m-ar lua cu ceva răcori! Iată că suntem destui! Destui ca să răzbunăm înfrângerea de săptămâna trecută. Dar nu suficienți. Așa că voi începe tratamentul de încărcare energetică și determinare. Voi lucra murdar! ”Scopul scuză mijloacele” spunea nemuritorul Gambetta” (de fapt Machiavelli, dar Caragiale, conservator, a vrut să-i ia mișto pe liberalii vremii). În ceea ce-i privește pe Raul și pe Rasca man, contez pe prietenele lor că o să-i ”dopeze” cu ocazia pseudo-sărbătorii de azi. Mă bazez pe voi dragi șaguniste. Ce-i mai grav e că nu știu nimic de clanul Cârstolovenilor. Parcă-l văd mâine pe Andrei Cirstoloveanu cu papion asortat la noile tricouri (altă ”aroganță” petrecută săptămâna trecută!) ale juvenililor, doar ca să ne inhibe suplimentar! NADALin, care stă la mezanin (ce să fac dacă n-am găsit altă rimă, nincs inspirație), sunt convins că a făcut infuzii cu zeamă de ardei iute și mâine va alerga mai ceva ca Bourceanu (Reb Bull, dar mai bine las pe mai târziu fitilele). STRĂBUNI! Să fim mai mult decât am fost! Să dăm cep la butoiul în care mustește licoarea revanșei! Să ne drenăm venele cu sămânța răzbunării! Să fim frumoși, burtoși și VICTORIOȘI!

 

Cronică depresivă (15.02.2013)

Dezastru! Acesta e cuvântul de ordine al ”experimentaților”. O secundă ... așa, mi-am scos unghia din gât și mi-am băgat-o în ochi! Știu că nu e normal, dar e natural. Mai știu de asemenea că toată lumea așteaptă o cronică ceva. Nu pot povesti decât ce am văzut, adică vreo zece minute din meci, după ce mi-am plasat ochelarii pe nas. Și din cât am văzut, cele zece minute, pot spune că am câștigat. Per total însă, mi-au spus restul, am fi pierdut la 8 (opt) goluri diferență. Nu cunosc, nu recunosc, pentru că până la momentul în care am apelat la dispozitivul cu ajutorul căruia mi s-a făcut ziuă, am văzut doar niște năluci și o bilă neagră pe care, atunci când mi se nimerea în bocanc, nu puteam s-o stăpânesc și pace. Dacă vă spun că am dat 4 (patru) goluri (trei ”cu sticlele-n ochi”) ați putea trage concluzia că am fost un fel de Messi! Prietenul meu Soco Sorini, care și el vede universul tot în manieră impresionistă, a ”părerizat” post factum că am fi jucat în doar 2,5 oameni. A promis că ”revine cu detalii”. Ca să închei această parte a cronicii, modest narcisistă, declar că am avut un moment în care am fost tentat să predau tricoul (două luft-uri și o ”chiflă” cu ”inteligența”, m-au adus în starea respectivă). A fost un moment trecător. Așa cum spuneam și în avancronică, dacă o găină a reușit să se recompună din propria cenușă, totul e posibil. La Străbuni s-au simțit micile reparații din trecut: Mihai Nica, genunchi zob, dar compensat de talentul imens, Der Gruber, înger și demon (nevricos), So și cu mine pe-acolo. Singurul Ionel Vasile ce a fost în parametri (repet, vorbesc sau mai bine zis scriu, aproape din auzite). La tinerei, deși partea pedantă din clanul Cârstolovenilor (Andrei Cirstoloveanu) a fost indisponibil, înlocuitorul lui, Ovidiu D., împreună cu NADALin și Bujor (uneori, când își recăpăta respirația) ne-au întins ca pe mărgele. Bazil, fundaș italian și Dan Aldescu, un portar născut în zodie bună. O mare parte din responsabilitatea acestui dezastru o poartă Macaveiu Geo, care a fost văzut pe un bulevard din Brașov, ”remorcat” de o persoană de alt sex . Sau mai bine zis, în tandem. Și asta cu doar o oră și ceva înainte de începerea meciului. Nu se face mon cher! Dacă erai la Steaua, te mânca becaliotul!

P.S. LA MULȚI ANI GEO!

Cronică modestă 22.02.2013

Modestă, da, pentru că așa ne stă bine! N-are nici un rost să ne împăunăm cu laude, meritate de altfel! Am câștigat! Și ce dacă? Datorită modestiei, cu totul și cu totul deplasate, nici nu menționez scorul (16-11). Nu precizez nici învingătorul (noi)! Nici faptul că Paul Catalin Plotogea a jucat (extraordinar) într-un picior. Nici că Der Gruber a făcut minuni în poartă, aducându-l la exasperare pe NADALin (omul ăsta are dinamită în vârful ghetei și aleargă de parc-ar fi ”pe alcaline”). Fac abstracție că Soco Sorini s-a luptat ca un leu, că Ionel Vasile a fost omniprezent. Voi scoate în evidență meritele adversarilor. Raul, cu trei goluri la activ, Rasca man tot cu trei (deși unul dintre goluri l-a dat din pasa ”vecinului”), Bujor superdeterminat și Dan Aldescu un portar uneori talentat, precum și un Nicu (un fel de armă secretă), toți au fost la înălțime. Dar în această seară n-a fost suficient, pentru că orgoliul Străbunilor, grav șifonat săptămâna trecută, a dat în clocot. Realitatea e că am avut și antrenor! Ceea ce le-a lipsit Younger-ilor. La noi Xavi ( Mihai Nica) a fost un fel de Guardiola. la ei, Murinho cu papion (Andrei Cirstoloveanu) a apărut tardiv, palid și, dacă-mi este permis, inutil. Ca să nu mai vorbim de personalitățile care au asistat la meci în loja oficială (domnul consilier Lucian Ilie Adam), prin care ni s-a dat de înțeles că interesul autorităților față de Old Firm nu-i de colea! Ce-i drept, omul n-a promis nimic, nici o sponsorizare, nici o alocare de fonduri. Dar noi sperăm în continuare. În ceea ce mă privește (n-am cum să mă evit din povestire), a fost ceva de vis. Adică, nu vreau să mă laud și nici n-o fac. Menționez doar (o scăpare din carapacea etanșă a modestiei) că am ”înfipt” 6 (șase) țipari în năvodul lui Dan Aldescu. 6/16 înseamnă 37,5% din totalul golurilor. Modest! VICTORIEEEEEEEEE!!!!!!!!! Suntem FRUMOȘI, BURTOȘI, VICTORIOȘI!!!!!!

P.S. La începutul meciului, Mihai Nica ”a predat tricoul”! Sperăm din tot sufletul că genunchiul îi va permite să revină asupra deciziei!

P.P.S Macaveiu Geo, cum a fost piesa?

Cronică 1.03.2013

Abia s-au stins ultimele ecouri ale uralelor de pe Teatrul Viselor în această seară. Seară dramatică, crâncenă, dar glorioasă! O încleștare titanică, măreață prin dramatismul ei, cu momente de paroxism, un spectacol total. Nici nu-i de mirare că la ora meciului, biletele de intrare la poartă legendarului stadion atinseseră un nivel uriaș pe piața neagră. The Old Firm este unic, este irepetabil, este Străbunii vs. Younger-i și cu asta am spus totul. Protagoniștii? Paul Catalin Plotogea, Soco Sorini, Ionel Vasile, Macaveiu Geo și cu semnatarul acestor modeste rânduri, conduși admirabil de pa margine de Mihai Nica (Guardiola, pentru doamne), la Străbuni, Rasca man, Ovidiu Bujor Vigheci, Raul Adrian Priboi, Cirstolovean Nadalin și Bazil (Ciocan Vasile) la Younger-i. Cinci la cinci, fără portari consacrați, aceasta fiind cauza scorului ciudat înregistrat în seara asta: 27-25. Ca la Oltchim. Din nou am văzut meciul cu sincope, fiind responsabil cu recuperat mingea din ”ațe” (portar) cam 80% din timpul regulamentar. Cine se întreabă de ce, înseamnă că nu știe cum trage NADALin. Am recepționat o ghiulea în șoldul stâng, o alta în fesa dreaptă (echivalentul a 150 de injecții intravenoase) și o alta în falca dreaptă. Aceasta din urmă a avut efectul unui croșeu fără gardă, genul acela de lovitură în urma căreia ”recepționerului” ei i se înmoaie grațios genunchii, el trecând în lumea viselor ca un prunc amăgit de cântecul de leagăn al mamei. S-a mers cap la cap, cu diferențe de maxim trei goluri, alternând de fiecare parte. Mai puțin în ultimele cinci minute, când ne-am detașat decisiv. Tot în aceste ultime minute, spectatorii au avut parte de un supliment inedit! Doi dintre Younger-i au purces la o reprezentație de striptease, spre deliciul fanelor din tribune. E drept că au apucat să-și dea jos doar tricourile și asta fără muzică, dar băieții promit un spectacol incendiar, mai ales că săptămâna viitoare, chiar în seara în care e programat The Old Firm, e și 8 martie! Și au fost doar doi. Precizăm că pentru deliciul doamnelor (și domnișoarelor) suntem disponibili, ambele echipe, la prețuri modice, de criză. Ce-i musai să precizez, e faptul că după orice meci epocal, urmează, inevitabil, și cenaclul aferent! În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, echipele reunite Younger-i Străbuni, au asistat la un interesant spectacol de teatru! Asta pentru a se vedea că nu degeaba tot susțineam prin alte cronici că după meci noi organizăm activități culturale: colocvii, vernisaje, cenacluri. Ca să nu mai avem vorbe ulterioare! FRUMOȘI! BURTOȘI! VICTORIOȘI!!!!!!

 

Cronică 9.03.2013

Motto: ”Dacă nema putirință, ce mai chichirez gâlceavă?!”

Încep această cronică la aproape 24 de ore de la cel mai nefast eveniment din istoria dementă a legendarului Old Firm. Am avut motive obiective pentru întârziere. În primul rând cenaclul, care a intrat binișor în prelungiri. Apoi, nu-i ușor să scrii despre cum echipa ta a fost făcută zob. E un început de primăvară debil, dovadă fiind și faptul că Schalke bate BVB în derby-ul Ruhr-ului! Voi vorbi (scrie) doar de Younger-i azi, pentru a mai răsuci o dată cuțitul în rană. După șirul interminabil de victorii (două sau trei) al Străbunilor, e clar că și-au dorit mai mult victoria. Au fost nemiloși însă. Pentru că nu-i frumos să martelezi un adversar în genunchi, lovit în aripă. N-au ținut cont că, cu doar o săptămână înainte, Străbunii au dat dovadă de milă creștinească, jucând ultimele minute cu frâna de mână trasă. Ei au dat drumul la șmecherii, la aroganțe (nu te uit Bujor cu ”împleticita” aia!) și ne-au ciufulit impardonabil golaverajul. Nu cred că-l vom putea ”coafa” în mai puțin de un an de zile. Nu pot să nu-l remarc pe Rasca man, care a dat mult pe teren, fiind la un pas de a da chiar totul. Ne-au rupt, ce mai! Astfel că la cenaclu chelnărul a avut de lucru: unii au ”consumat” pentru a-și îndulci amarul, ceilalți pentru a simți mai pregnant gustul triumfului (pe care îl uitaseră aproape).

P.S. Macaveiu Geo, se joacă și săptămâna viitoare, poate reușești să treci evenimentul în programul tău! :)

Cronică neagră (în cerul gurii) (15.03.2013)

Motto: ”Ești un om rău!” -constatare ce mi-a fost transmisă telefonic, în fapt de seară, și care se datorează unor omisiuni impardonabile din cronica precedentă

Sunt trist! Trist și rănit profund în amorul propriu național. Și la furtișaguri ne-au tăiat nemții! Nici măcar la acest capitol, la care ne tot dădeam mari c-am fi leader-i, n-am fost în stare să luăm campionatul european, măcar. Pe lângă cele 27 de milioane de euro pe care inculpatul Hoeness Uli (persoană fizică) le-a palmat de sub nasul statului german și dacă la ele le mai adăugăm și pe cele 10 ”bulioane” pe care s-a grăbit să le plătească anul trecut, când a izbucnit scandalul (după care l-a cumpărat rapid pe Goetze, ca să aibă presa teutonă ce rumega), prejudiciul de 1,5 milioane pentru care înfundă pușcăria cei opt ”performeri” autohtoni, ”oameni de fotbal”, pare o glumă slabă. Și pedeapsa mi se pare disproporționată. Pentru atâta bănet dosit de fiscul german, numai 3 ani și 6 luni? Păi cum să nu se scandalizeze becalioții, memelușii și miorlăitorii voluntari pentru grațierea lui Gică Popescu? Niște amărâți, opincari de doi lei, care nici măcar la capitolul imagine nu-s în stare să puncteze. Ce diferență, dacă e să-i compari cu Uli! Sasu', înainte să intre la ”mititica”, a pus de-o conferință de presă în care și-a pus cenușă în cap, a anunțat că-i cea mai mare greșeală a vieții lui, că nu va face recurs și că va plăti suma datorată până la ultima centimă. Borfaș rasat, ce mai! Ipocrit și melodramatic, dar aici parcă s-a inspirat de la alt pușcăriaș de pe la noi, care are deja ceva vechime (unul care și-a trimis măicuța ”bătrână, cu brâul de lână” pentru clemență pe la ușa Cotrocenilor). Mare șmecher domnu' Uli. Nu mai face recurs, de fapt, pentru că s-ar putea ca o altă instanță să-l ”încalțe” cu un supliment de pripon. Iar goanga aia cum că dă banii înapoi, e pentru ultrașii lui Bayern care au ieșit și ei la manifestație, pe șablon mioritic, pentru a sensibiliza instanța ce-l judeca pe prezidentul bavarez. Auzindu-i/citindu-i declarația rămâi cu impresia că omul a dosit purcoiul de bani, așa, dintr-o regretabilă eroare, că n-ar fi făcut-o intenționat, ci din nebăgare de seamă. Ar mai fi un motiv pentru care pușcăriașii meșteri în transferuri de la noi bocesc de mama focului iar sasu' se duce aproape cântând la zuhaus: condițiile din pușcăriile nemțești sunt ceva mai bune, am auzit, decât cele de la ”pensiunea” Poarta Albă, spre exemplu.

După acest preambul în care am evidențiat un imens șmen gotic, e cazul să revenim la treburi mai domestice, mai autohtone, de mai mică anvergură, însă de o curățenie morală impecabilă. Vineri seara, pe deja legendarul Teatru al Viselor, s-a scris o nouă pagină glorioasă a confruntărilor, nu mai puțin legendare, din cadrul THE OLD FIRM. Meciul s-a terminat egal. Noi ăștia mai purii am trecut pe lângă o mare victorie. Am avut toate atuurile: lot complet, echilibrat, cu două reveniri (Lali și Oprică), Sebi portar, Geo ca un plus de elan jvenil și cu nucleul dur reprezentat de mine, internaționalul brănean Cătălin Plotogea și aprigul Soco Sorin, victima unui guturai. La ei a lipsit Nădălin din cauză de bătături, Raul -nu știu din ce cauză, Rasca man pe bază de bronșită, prezent totuși la cenaclu (”pupic pe ficățel”), Bujor (!) idem ca la Raul. Au fost prezenți Bazil, Ovidiu și Gemil, plus un portar și, mai tîrziu, Julian (care a venit inițial fără echipament, de parcă nu știa că-i vineri). Astfel că la începutul meciului au fost nevoiți să apeleze la serviciile celebrului liverpoolete Grubelaar, avansat pe post de vârf împins. A fost un meci pe care l-am dominat copios și nici acum nu înțeleg cum de am fost egalați pe final. Dar asta e, mergem mai departe. Și, poate, vom fi din nou ce-am fost, deoarece campionatul e lung și, în istorie, s-au mai văzut răsturnări spectaculoase de situație. Speranța moare ultima, susțin o grămadă de filozofi de doi bani! Dar ... tot moare, până la urmă!

Și, după toate astea, cum să nu fiu rău? Și încă ce-o să mă mai fac!

P.S. Să-l roage cineva pe Mihai Nica să-mi trimită o poză. De când nu l-am mai văzut, i-am cam uitat fizionomia.

Avancronică aproape disperată (14.03.2013)

E aproape vineri din nou și de data asta chiar am fost luat prin surprindere de iminența acestui fenomen! Mâine seară va avea loc din nou meciul așteptat cu sufletul la gură (și cu foamea-n glande) de o întreagă națiune, sau măcar a unei părți a acesteia. A părții lucide, elevate, cultivate, cerebrale. Este vorba de The Old Firm, Străbunii vs. Younger-i. Din punct de vedere al efectivului, noi cei mai experimentați, suntem cam în plopi! Și plopii în văzduh! Der Gruber, dezamăgit de prestația ”platinaților” din aceea zi strâmbă care a fost vinerea trecută, a declarat ”....... eu nu mai vin”. Despre Mihai Nica încă n-am informații. Macaveiu Geo depinde de stagiunea teatrului, Ionel Vasile activează, mai nou, doar schimbul doi. Suntem în criză profundă, asta ca să nu mai zic că nu ne-am primit primele de joc dinainte de revelion! E greu, din ce în ce mai greu! Mai există o singură rază de speranță: în aprilie, după ce dă colțul ierbii și mieii încep să zburde haotic, ni s-a promis de conducerea clubului, prin intermediul sponsorului oficial al Străbunilor, internaționalul brănean Paul Catalin Plotogea, un cantonament comun cu juvenilii în St Moritz-ul României, adică Bran - Poartă. Doar asta și spiritul de învingători, pe care-l avem în sânge, ne mai mobilizează. Altfel, ne călăuzim după dictonul latin ”Foaie verde de dudău, O să fie și mai bine”! În sufletul tinereilor, altă aghiazmă se pritocește! Optimismul săltăreț e pe cale să dea în clocot. Andrei Cirstoloveanu (Goe pre numele său mirenesc) e proaspăt ca un prunc și n-a pierdut nici o ocazie în această săptămână ca să ne otrăvească psihicul, și așa zdrențe, cu săgeți prin care își anunța revenirea pe Teatrul Viselor! Atât el cât și Rasca man (aflat mai nou într-o relație amicală cu un anumit preacuvios, fiind astfel acoperit pe partea mistică) s-au pocăit, au ”consumat” doar lămâie și uneori apă, în ultimele zile. La fel de amenințătoare e și liniștea în care s-a învăluit Raul, știut fiind că apele domoale sapă adânc. NADALin, cu profil mai acvilin, am dovezi solide că a luat conștiincios notițe la lecția deschisă ținută marți seara de Acad. Prof. Dr. Leonaș Messi. De Bazil ce să mai zic? Toată săptămâna i-a strălucit un zâmbet cinic pe fizionomie! Ca și lui Bujor de altfel. Și noi suntem abia trei la numărătoare la această oră! Toată speranța ne stă în Soco Sorini, scouter-ul nostru oficial și în găina aia de care se spune că s-ar fi reconstituit din cenușă, ca un puzzle. Aș anunța că am și eu o jenă la inghinali, dar parcă văd cum se lățește zâmbetul pe fețele juvenililor. Așa că nu anunț nimic!
Mobilizare timidă (șoptită): FRUMOȘI! BURTOȘI! VICTORIOȘI!



Cronică dulce ca mierea

Motto: ”vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;”

Nu știu dacă ați văzut filmul ”Valul ucigaș”. Nici eu. Dar cred că trebuie să fi fost vorba despre apă, multă apă, care tot vine și nu se mai oprește. Un astfel de potop s-a revărsat peste Younger-i vineri pe-nserat, pentru că e știut, dacă e vineri, e Old Firm. În spiritul profund umanist al acestei deja mitologice competiții, care depășește în dramatism toate tragediile Greciei antice luate la grămadă, i-am prins în suferință, i-am ras. Meciul de aseară a reconfirmat pense-ul bunului Napoleon, care zice că ”de la sublim la ridicol nu-i decât un pas”. Acum o săptămână scriam cronica cu ochii roșii de plâns (și cu o durere timidă dar fermă de encefal, cauzată de lecturile prelungite de la cenaclu). Azi sunt verde (ca lămâia)! Privirea-mi, deși mioapă, scrutează cu încredere viitorul! Optimismul ce m-a cuprins subit de aseară îmi dă voie să cred cu tărie (esență de prune, Nadalin cunoaște) că voi apuca în această viață să ajung până la Comarnic pe autostradă. Ba aș fi în stare s-o construiesc singur! O fi răzbunarea arma neinstruitului, dar e a naibii de dulce și aromată. Ei bine, da stimați telespectatori, am câștigat aseară!!!! O Victorie (cu V) clară, fără dubii, care ne-a însănătoșit și golaverajul, grav afectat în urmă cu o săptămână. Toți componenții echipei Străbunii au fost la înălțime ieri! Grubelaar nu se poate spune că a apărat. Termenul e prea sărac în nuanțe pentru a exprima evoluția să. Omul s-a apucat serios și temeinic de zidărie și a închis poarta cu un zid trainic de cărămidă țigănească. Au scos Younger-ii pe faleză artileria grea, au tras cu toată gama de obuziere (am recepționat, la un moment dat, o ghiulea marca Nadalin în plex și câteva secunde am dus dorul oxigenului) dar degeaba! Lucrarea genistică a bravului nostru portar a rezistat. Tot aseară a revenit Xavi (Mihai Nica), făcând cu brio safteaua protezei de genunchi, Rasca man poate să confirme. Soco Sorini a jucat ca un leu în apărare, iar în față, eu și cu Geo ne-am ocupat temeinic de reabilitarea golaverajului. Din păcate s-a accidentat internaționalul brănean Paul Catalin Plotogea, dar sperăm să revină până vinerea viitoare (e greu să suport singur taxiul de întoarcere). Younger-ii au fost ieri în suferință, cum spuneam. Nădălin, deși își înghițise porția zilnică de jăratec, a luat și ceva ajutătoare de efort pe bază de prună. L-a ”îmbătrânit” însă Grubelaar. Andrei Cirstoloveanu, cel mai reușit exponat din vitrinele de pe bulevardul Victoriei, a revenit, dar nu cred că a evoluat la mai mult de 50% din capacitate. Rasca man a fost în mare formă (trei goluri) dar a sucombat spre final datorită risipei de efort de până atunci (plus o mână dată ”peste cap”). Sub așteptări evoluția lui Raul, pe care, la un duel mai bărbătesc, am fost la câțiva milimetri să-l sărut părintește pe frunte. Noroc că nu mi-am țuguiat buzele, că sigur ne auzeam vorbe! Dan Aldescu, pescar talentat, a fost extrem de ocupat pe toată durata meciului cu scosul mingilor din propriul năvod. Un alt personaj căruia Grubelaar i-a scos peri argintii aseară a fost Bazil (Ciocan Vasile), intrat pe final în locul lui Rasca man. Aseară s-a scris istorie, ce mai! Ca în fiecare vineri de până acum. Și se va scrie și de acum încolo. Martor este abonatul nostru de onoare Lali. Am fost FRUMOȘI! BURTOȘI! VICTORIOȘI!!!!! Și vom mai fi! P.S. Pentru Nădălin: n-am 74 de ani :))))))

Cronică cu contestație 29.03.2013

Motto: ”De la cram-acuma vin măi” (culeasă din folclorul incert)

THE OLD FIRM din această seară a înregistrat prima contestație majoră din istoria sa zbuciumată, dar glorioasă. Grav șifonați pe teren (modestia Juvenililor a dat în clocot, dezvăluind scorul disputei, avant la lettre, la solicitarea marelui absent din această seară, Raul), în noi s-a deșteptat spiritul justițiar. La final, după ce am pierdut lamentabil (Catalin Plotogea, sper din tot sufletul că nu ți-a ieșit treaba pentru care ne-ai lăsat să ne chinuim în seara asta), am observat că numitul Iulian (înlocuitorul lui Raul) ne era complet necunoscut. Băiat fain, nimic de zis. Dar în momentul în care s-a exprimat cum că ”cei ăla Hyde Park”, ni s-a ridicat nivelul politic. Adică cum? Nu-i pe Hyde? Nici nu știe ce-i aia? Adică e un element alogen în totalitate? Am formulat rapid o petiție (nu online, astea n-au finalitate, că d-aia am rămas și vom rămâne fără aeroport în comuna limitrofă) și am trimis-o prin SMS (esemes) direct la șeful FRF. Bad timing!!!! Se pare că l-am deranjat pe Nașu', aflat probabil în fief-ul lui Pinalti la o sindrofie cu folcloriste (am crezut în prima fază). Doar că legitima noastră contestație a fost respinsă în timp record, însoțită de următorul sfat competent: ”suntiț niști copchii dacâ crediț câ dom' preșidinti îi triaz la ora aiasta”. În urechi, poate prin telepatie, ne-a răsunat și un hăhăit. Am înghețat! Unde naiba am trimis sesizarea? Doar Mircea Sandu tocmai s-a lăsat de sportul cu licoarea scoțiană pe caz de boală! Brusc ne-am dat seama că numărul unde am trimis lăcrămația era periculos (STS) și am renunțat la recurs. Ne-am consolat cu înfrângerea, dureroasă, dar mai blândă decât interviurile la DNA! Am înghițit În sec și cu noduri amintirea slalomurilor ”indecente” practicate la infinit de Nadalin (am luat iar o smetie în pieptu-mi de granit, a cât-a? nici nu mai știu), cu jocul ”nerușinat” practicat de Rasca man (două sau trei goluri și, la cream de la cream, o minge strecurată printre ”urechile” lui Soco, răfuială veche), cu Bazil în zi de ajun de conferință, adică de grație, cu Andrei la 80% din capacitate (aici s-a făcut diferența, m-a sufocat, în caz că mai era nevoie, cu marcajul lui riguros. A trebuit să recurg la procedee magrebiene (Madjer era algerian) pentru a-l păcăli atât pe el cât și pe Dan Aldescu, aflat și el în zona de simpatie a zeilor astăzi). De Iulian nu mai comentez nimic, că mă ia cu răcori pe șira spinării! La noi, Grubelaar s-a declarat total dezamăgit de modul în care am abordat meciul din această seară, după ce ne-a alimentat cu încă vreo 15 fire coafura grizonată. Trei ratări cu ”scorbura vidă”, cât timp a activat ”la înaintare”. Xavi a fost primul care a sesizat ”falsul” din tabăra adversă, dar mi-e frică să mai pomenesc de el. Tot el a decretat (are ochi, nu glumă) azi nu e seara noastră. Și a avut dreptate. Geo s-a străduit, dar ... asta e. Despre mine nu zic nimic. Dacă am fost modest acum două etape (la bine), îmi permit să fiu și acum (la dezastru). Și iar îmi vine în minte curca aia friptă până la cenușă, care s-a reasamblat din resurse proprii, fără a apela la piese de schimb. ”Vom fi iar ce-am fost și mai mult decât atât” zicea un moldovean (Petru Rareș), și sperăm să fi avut dreptate!

  Va urma