Avancronică
festivistă
Motto: Ce-ți pasă ție chip de lut? Eu te iubesc,
alții te ...” (Fără nici cea mai infimă legătură. Doar
penurie de inspirație, temporară sper!)
Peste câteva ore e
vineri, adică s-a mai dus pe ... vale o săptămână. Și cum nu
există un început de weekend mai reușit decât un derby autentic,
acesta va avea loc mâine pe Teatrul Viselor, între cele două
echipe imense, emblematice, de tradiție ancestrală: Youngers vs
Străbunii. După cum se poate observa, juvenilii sunt gazde mâine,
adică ei vând bilete, ei se ocupă de protocol, ei iau potul. Noi,
mai experimentați, ne vom mulțumi mâine cu gloria! Pentru că nici
nu mă gândesc decât la victorie. Am și motive solide, după cum
se va observa. În lotul nostru va reveni Paul Cătălin Plotogea,
internațional brănean, care n-a apucat însă să joace niciodată
”la echipa de mare tradiție” AS Bran. Și din câte știu, și
știu bine, nici nu regretă acestă lipsă din CV. Grubelaar
(sud-african alb, adică bur) sperăm că a revenit la sentimente mai
deschise la culoare, pentru că vinerea trecută ajunsese din nou la
declarații ultimative. Nu cred că-l rabdă inima să ne lase la
greu. În Xavi (Mihai Nica)
dă-n clocot sentimentul curat al răzbunării din prima secundă de
după fluierul de final de vinerea trecută. Soco Sorin
a
umblat toată săptămâna în niște pantaloni speciali cu cracii
cusuți unul de altul, sperând că astfel va evita pe viitor rușinea
la care l-a expus Rasca Man. Tot el a promis o surpriză, cu acte în
regulă, adică o surpriză care știe clar ”ce-i ăla Hyde Park”.
Vom vedea. O singură necunoscută avem: datorită unor activități
de altă natură sportivă la care am asistat, nu am avut timp să
consult manifestările culturale de mâine. Dar din câte știu,
teatrul a intrat în renovare, concert simfonic a fost astăzi, iar
muzeele se închid la ora 5 PM. Așa că n-ar fi niciun motiv
rezonabil ca Macaveiu Geo să
neglijeze convocarea. Dincolo, la gazde (vă ocupați de fursecuri,
de cafea, ba chiar și de un cocârț de protocol), deși refăcut
82%, Andrei Cârstoloveanu e
grav afectat de o semi-depresie, concomitent cu subsemnatul (la mine
e vrăjeală), lucru care sper să-i cauzeze la randament. Rasca man
se ocupă chiar acum de pasiențe bizare. Sperăm că n-o să intre
în prelungiri. Chiar am vrea să-l știm mâine titular. Raul e
ca nou și nu poate rata lotul mâine. De Bujor n-am
nicio informație, rămâne să vedem dacă își va face apariția.
NADALin, cu aspect de sarazin (rimă cruciată), abia i-am scris
numele că parcă i-am și văzut umbra trecând în viteză pe lângă
mine. Un apel criptat pentru Dan Aldescu:
code five.
Mâine, deși pe bază de șantaj („dacă
veniți la dezbatere, vin la meci”), e posibil să ne trezim cu
asistență parlamentară! Ce bine că tinereii sunt gazde. Cu toate
astea, îmi permit să fac unele sugestii: Andrei, tu poți păstra
mâine, doar mâine, cravata sau papionul (rămâne la alegerea ta
care, dar le poți purta și pe amândouă) peste tricoul de joc. Cu
toții vom fi, obligatoriu, ”populari” cu asistența, ba chiar
ppopulari (am stropit ecranul cu salivă, îmi cer scuze), proaspăt
bărbieriți și epilați inghinal. Avem un blazon de respectat, pe
care se cuvine să-l păstrăm imaculat. Vivat THE OLD FIRM! Sau
derby de ”Groapa calului”!
Cronică accidentată 05.04.2013
Motto: Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui,
Am făcut întindere (sau m-a mușcat veverița, cu accent pe primele
două silabe, - rimă blondă)
Meci ireal în această seară
pe Teatrul Viselor (am renunțat la cosmopolitismul ofensator de pe
biletul de intrare, în care stadionul era numit pe engleză). Ca să
nu mai zic de firma de doi lei care a avut licența pentru tipărirea
biletelor (RO15224430). Cum ziceam, a fost un meci dârz (au
copanul!), dramatic (Hamlet, ”pistol cu apă”, citat dintr-un
clasic în viață, știe el cine) dar glorios! Pentru că, așa cum
anticipam, noi Străbunii am câștigat eroic cu 12-10! A fost însă
din nou o victorie a la Pyrus! Cu Grubelaar (liverpoolist, bur la
origine) SENZAȚIONAL, cu Paul
Cătălin Plotogea IREZISTIBIL,
cu Ionel Vasile inepuizabil și inspirat, cu Soco Sorin impetuos și
guraliv, tacticianul, eminența cenușie a ”maturilor” (din punct
de vedere capilar) și cu mine (meci complet ratat. Am dat cu un gol
mai puțin decât ”magicienii balonului” și m-am și accidentat
la spartul târgului). La noi a debutat cu brio Gligoraș Sebastian
(Sebi), fiind cel care a dat ultimul gol pentru noi, care s-a dovedit
decisiv. Însă, ”încă o victorie ca asta și suntem pierduți”,
pentru că în afară de mine a recidivat și accidentarea mai veche
a lui Catalin.
La Youngers lotul supradimensionat (opt oameni) a
acționat ca un bumerang asupra omogenității echipei.
Nădălin,
cum îl știm, viteză, șut năpraznic cu ambele picioare, ușor
temperat de reproșurile portarului nostru. Andrei (până să apară
aceste rânduri a și formulat o contestație!) a fost președintele
consiliului de apărare. Când mă voi reface, nu știu exact în ce
eră, va trebui să schimb ceva în jocul meu pentru că ”m-a
citit” și m-a anihilat cu ajutorul locotenenților săi, când
Julian Saftu, când Bujor. Bravul lor portar Dan Aldescu a făcut și
el minuni, scoțând miraculos vreo câteva mingi. A dat la un moment
dat dovadă și de o sensibilitate excesivă, dar pentru scurt timp.
Bazil (Ciocan Vasile) pe numele lui de scenă) a fost în mare formă,
ar fi trebuit să fie seara lui dacă nu s-ar fi accidentat la un
duel mai ”intim” cu Grubelaar. Prin preajmă au fost semnalați
și ”magicienii balonului”, Rasca man și Raul, câte un gol
fiecare, după care s-au ocupat temeinic de sectorul ”public
relations” (Youngers au fost gazde aseară, deci am câștigat în
deplasare).
Titanica încleștare de aseară s-a desfășurat
cu tribunele arhipline, ca de obicei! Am avut însă un oaspete de
lux! În minutul 25 și-a făcut intrarea pe legendarul stadion cea
mai fantastică deputată a urbei (am preferat să siluiesc din nou,
respectuos, adjectivul cu un superlativ, din aceleași rațiuni de
accesibilitate la mase) doamna Maria Grecea. Când a ajuns conduceam
cu 9 la 2! Meciul s-a terminat 12 la 10! Se poate ușor observa pe
cine a mobilizat prezența, foarte elegantă de altfel, a distinsei
doamne. Cu această ocazie am avut parte și de o sponsorizare
lichidă și îndestulătoare! Sărut mâna!
Tot aseară, în
vâltoarea crâncenei bătălii ce avea loc la firul ierbii, am avut
impresia că l-am văzut în tribună pe Dorin Șaramet, dar nu bag
mâna-n foc, că eu joc fără ochelari și posed o miopie de aprox.
-3! Dacă nu m-am înșelat însă, se cheamă că a fost o seară
eveniment.
P.S. A fost bine doamna Grecea?
Cronică 14.04.2013
Cronică
culturală
După cum precizam în avancronică, vineri după
The Old Firm (au câștigat Youngers la trei goluri diferență) a
avut loc la Palatul Culturii Bran - Poartă o manifestare culturală
de maximă importanță. Au participat doar o parte a
fotbaliștilor-intelectuali, cei mai însetați de cultură, cititori
pasionați, gânditori în timpul liber. S-au dat citate din marele
filozof danez Hermann von Tuborg, din creația căruia s-au răsfoit
cele mai multe volume (personal am fost de-a dreptul vrăjit de
charisma lui Tuborg; nu-i de mirare că unele din pense-urile
acestuia mi-au bântuit țeasta o bună parte a zilei de azi). S-a
trecut apoi la opera gânditorului clasic german Wolfgang
Schwabenwein (royal girlish), asezonat cu H2O cu bule. Participanții
au socializat apoi în jurul unui grătar ritualic, pe care sfârâiau
candid diverse produse de proveniență animală: cârnați de
Pleșcoi și mici. Cum nimeni n-a nechezat, probabil că nu erau din
carne de cal (precizare vitală pentru trimisul nostru special în
Regatul Unit, Bazil). Odată stomacurile rezolvate, s-a trecut din
nou la lectură. S-a mai citit vreo două ore și gata. Participanți:
Paul Cătălin Plotogea, Soco Sorin, Nădălin, Julian Saftu (autorul
imortalizării actului cultural), Aldescu Dan, Ionel vasile și cu
semnatarul acestor rânduri.
Magnificul eveniment cultural s-a
desfășurat într-o ”atmosferă caldă, tovărășească”, de
bună dispoziție și veselie. Nu același lucru se poate spune de
episodul plecării de la Teatrul viselor a tripletei Andrei
Cârstoloveanu, Raul Adrian Priboi și Rascarache Dan.
Ei au absentat din motive solide, fiecare în parte, iar imaginea lor
plecând a fost de o tristețe sfâșietoare! Nu știu care dintre ei
a scăpat și un sughiț printre suspine.
P.S S-a spulberat
mitul felinelor mari, al masculilor alfa! Din Colorom! :))))))
Avancronică de recuperare 19.04.2013
Motto: ”Aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă (prea) lasă” Sergentul de V. Alecsandri, cu un mic ajutor pentru veridicitate.
În frumoasa zi de azi, ajun de vineri, deși nu interesează pe nimeni, fac cunoscut mapamondului că mi-am reluat antrenamentele. Atât în vederea epopeei ce va avea loc mâine seară pe Teatrul Viselor, cât și datorită faptului că o anumită parte a anatomiei mele a început să semene tot mai mult cu o meduză uriașă (e vorba ”dăcât”* de burtă, da? Nu despre altceva, Rasca man! :) ). Am ambiția ca în câteva săptămâni să ajung mai suplu decât ”baciul moldovean”, despre care se zice că ar fi fost tras ca prin inel, neprecizându-se însă nimic de diametrul inelului. E drept că la gamba piciorului drept nu-i totul chiar conform STAS, dar de două săptămâni visez la gloria sportivă precum visau odinioară fetele la ”zburători cu negre plete” (chestie complet caducă în ziua de azi). Și cred că același vis (de glorie sportivă, să n-aven vorbe) bântuie și existența nocturnă a celorlalți componenți ai lotului Străbunilor. Paul Catalin Plotogea, internațional brănean, era extrem de motivat încă de vinerea trecută, spre sâmbătă dimineață, când, trebuie să fi fost așa, am jurat amândoi cu mâna pe tomurile rămase necitite la cenaclu, răzbunare. Nu mai țin bine minte dacă era vorba de THE OLD FIRM. Soco Sorini, idolul incontestabil al lui Rasca man (în caz că s-a tuns), cu sângele lui năvalnic de teleoltean, face inhalații cu iarba fiarelor pentru ca mâine la ora 19.00 EET să ”înghită” pe nemestecate terenul. N-am informații despre ”aripa tânără” a Străbunilor, Ionel Vasile și Macaveiu Geo. Unul e sub amenințarea perpetuă a schimbului doi, altul e însetat de cultură. Lui Geo îi atrag atenția că Horia Brenciu nu înseamnă cultură, în caz că are vreun gând (individul și-a pus spectacolul fix în timpul legendarei confruntări din fiecare vineri. Câtă invidie la toți ăștia din șoubiz pe audiența extraordinară a enormului nostru eveniment săptămânal!) Despre Gligoras Sebastian n-am chiar nici o informație, rămânând doar să sper că va fi prezent mâine seară pe gazon. Tot la acest capitol îl menționez și pe Grubelaar (liverpoolist), care a fost un mare talent și a ajuns o eternă speranță a noastră, a Străbunilor. Ar mai fi și Xavi (Mihai Nica) de la care așteptăm o confirmare. La Youngers bate un vânt, așa, mai de Albion perfid, mai de izolaționism. Toate acestea datorită lui Bazil (Ciocan Vasile), care a respirat câteva zile același aer cu Abramovici. Acest complex de superioritate, se știe, e contagios și ușor asimilabil de tigrii extremului orient al Codlei (feline mari): Raul, Rasca man, Adonis pentru apropiați și Andrei, în continuare cel mai reușit exponat din vitrinele de pe bulevardul Victoriei (miau!). Nadalin, în costum de Arlequin (rimă clasică) vine montat să ne execute și fără perfidia emanată de proaspăt întorsul din regatul Grațioasei Sale Majestăți. Tot la capitolul pericole posibile îl trec și pe Ovidiu Bujor Vigheci, în plin avânt anarhic în ultimele zile (zi-ne și nouă cine-i fata!). În încheiere, mesaj pentru Dan Aldescu: cod 3 poate 4! Julian să nu uiți aparatul foto. Am primit 823 de cereri în căsătorie în urma pozei făcute de tine la cenaclu. Din păcate a trebuit să le declin pe toate.
* Așa am auzit eu că se zice, dintr-un cântec pe care am fost siluit să-l ascult acum câteva săptămâni la Andrei în mașină!
Motto: ”Aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă (prea) lasă” Sergentul de V. Alecsandri, cu un mic ajutor pentru veridicitate.
În frumoasa zi de azi, ajun de vineri, deși nu interesează pe nimeni, fac cunoscut mapamondului că mi-am reluat antrenamentele. Atât în vederea epopeei ce va avea loc mâine seară pe Teatrul Viselor, cât și datorită faptului că o anumită parte a anatomiei mele a început să semene tot mai mult cu o meduză uriașă (e vorba ”dăcât”* de burtă, da? Nu despre altceva, Rasca man! :) ). Am ambiția ca în câteva săptămâni să ajung mai suplu decât ”baciul moldovean”, despre care se zice că ar fi fost tras ca prin inel, neprecizându-se însă nimic de diametrul inelului. E drept că la gamba piciorului drept nu-i totul chiar conform STAS, dar de două săptămâni visez la gloria sportivă precum visau odinioară fetele la ”zburători cu negre plete” (chestie complet caducă în ziua de azi). Și cred că același vis (de glorie sportivă, să n-aven vorbe) bântuie și existența nocturnă a celorlalți componenți ai lotului Străbunilor. Paul Catalin Plotogea, internațional brănean, era extrem de motivat încă de vinerea trecută, spre sâmbătă dimineață, când, trebuie să fi fost așa, am jurat amândoi cu mâna pe tomurile rămase necitite la cenaclu, răzbunare. Nu mai țin bine minte dacă era vorba de THE OLD FIRM. Soco Sorini, idolul incontestabil al lui Rasca man (în caz că s-a tuns), cu sângele lui năvalnic de teleoltean, face inhalații cu iarba fiarelor pentru ca mâine la ora 19.00 EET să ”înghită” pe nemestecate terenul. N-am informații despre ”aripa tânără” a Străbunilor, Ionel Vasile și Macaveiu Geo. Unul e sub amenințarea perpetuă a schimbului doi, altul e însetat de cultură. Lui Geo îi atrag atenția că Horia Brenciu nu înseamnă cultură, în caz că are vreun gând (individul și-a pus spectacolul fix în timpul legendarei confruntări din fiecare vineri. Câtă invidie la toți ăștia din șoubiz pe audiența extraordinară a enormului nostru eveniment săptămânal!) Despre Gligoras Sebastian n-am chiar nici o informație, rămânând doar să sper că va fi prezent mâine seară pe gazon. Tot la acest capitol îl menționez și pe Grubelaar (liverpoolist), care a fost un mare talent și a ajuns o eternă speranță a noastră, a Străbunilor. Ar mai fi și Xavi (Mihai Nica) de la care așteptăm o confirmare. La Youngers bate un vânt, așa, mai de Albion perfid, mai de izolaționism. Toate acestea datorită lui Bazil (Ciocan Vasile), care a respirat câteva zile același aer cu Abramovici. Acest complex de superioritate, se știe, e contagios și ușor asimilabil de tigrii extremului orient al Codlei (feline mari): Raul, Rasca man, Adonis pentru apropiați și Andrei, în continuare cel mai reușit exponat din vitrinele de pe bulevardul Victoriei (miau!). Nadalin, în costum de Arlequin (rimă clasică) vine montat să ne execute și fără perfidia emanată de proaspăt întorsul din regatul Grațioasei Sale Majestăți. Tot la capitolul pericole posibile îl trec și pe Ovidiu Bujor Vigheci, în plin avânt anarhic în ultimele zile (zi-ne și nouă cine-i fata!). În încheiere, mesaj pentru Dan Aldescu: cod 3 poate 4! Julian să nu uiți aparatul foto. Am primit 823 de cereri în căsătorie în urma pozei făcute de tine la cenaclu. Din păcate a trebuit să le declin pe toate.
* Așa am auzit eu că se zice, dintr-un cântec pe care am fost siluit să-l ascult acum câteva săptămâni la Andrei în mașină!
Cronică 20.04.2013
Cronică
debordantă
Motto: ”Fii bă fundaș, nu portar!” autor Soco Sorini în timpul meciului
Încă de la început anunț public că această cronică va fi vehement contestată de învinșii acestei seri memorabile (am auzit la cenaclu niște bancuri epocale, pe care le-am memorat). Pentru că AM CÂȘTIGAAAAT! La un gol și după ce ne-am apărat ca francezii la Verdun! Reprofilat voluntar forțat pe postul de portar, am fost ținta predilectă a șuturilor, dar ce zic eu șuturi, bombardelor lui Cîrstolovean Nadalin și a lui Andrei Cirstoloveanu, posesorii unor gene de artilerist. Habar n-am de unde li se trage, că armată nu cred c-au făcut, dovadă zelul teribil cu care au contestat momentul de final, apoteotic, al superbei noastre confruntări săptămânale. Tot elanul Youngers-ilor s-a izbit însă în această seară (adică ieri seară, am început cronica ieri ) de dârzenia, de bla, bla, bla! Am avut baftă. Au tras toți în mine de parcă pe mine aveau boală. Și pe cine se mai nimerea pe traseu. Adică în Cătălin Plotogea, care a recepționat două ghiulele consecutive în ”pieptu-i de aramă”. Sau în Soco Sorini, dârz ca un aspirant de oltean ce se află (visul bine ascuns al oricărui teleoltean) și bun de gură cât doo'j dă surate din aceeași republică Oltenia. A mai fost apoi Ionel Vasile, inepuizabil, acuzat la final de Rasca man (un gol, cu o incontestabilă vocație de avocat) de durități asupra lui Raul. Meritorii evoluțiile lui Macaveiu Geo și a lui Sebastian, pentru că a fost un meci de tranșee, fără floricele (cu excepția unei noi ”aroganțe” a lui Bujor). Încleștări la baionetă, eroism în toată regula în unele faze, două armate complete, fiecare în parte dorindu-și supremația. Youngers au avut chiar un ”aproape englez” în echipă, pe Bazil, dar n-a fost suficient. Lotul lor supradimensionat (opt combatanți) s-a prezentat de această dată mult mai legat, Julian fiind deja o rezervă de bază a lui Raul. Din nou Dan Aldescu nu a respectat în totalitate indicațiile din avancronică, având reflexe uneori miraculoase.
Iar am avut tribune arhipline! Că ne și mirăm cum de nu dau năvală sponsorii pe capul nostru! În lojă au fost prezenți Wolfgang Hennrich, willkommen, și Lali, Lali fiind unul dintre oaspeții noștri fideli deja (nu prea vine la cenaclu).
A urmat tradiționalul cenaclu, unde am constatat că cea mai fantastică deputată din Codlea (pleonasm cu grad de ”licență poetică” conform marelui critic literar Rasca man), doamna Maria Grecea, își respectă promisiunile (ei bine da, există parlamentari care își respectă promisiunile, așa că să nu mai aud răutăciuni). La masa noastră, atras probabil de erudiția și de setea noastră de cultură, s-a alăturat Ovidiu Atanasiu, cu o contribuție salutară la nivelul intelectual al manifestării ”de suflet” (așa am văzut eu că se scrie prin diverse gazete). Din multiplele teme pe care ni le-a propus Ovidiu, am reținut două de mare calibru: 22 și vocea interioară. În rest, FRUMOȘI, BURTOȘI, VICTORIOȘI!
Motto: ”Fii bă fundaș, nu portar!” autor Soco Sorini în timpul meciului
Încă de la început anunț public că această cronică va fi vehement contestată de învinșii acestei seri memorabile (am auzit la cenaclu niște bancuri epocale, pe care le-am memorat). Pentru că AM CÂȘTIGAAAAT! La un gol și după ce ne-am apărat ca francezii la Verdun! Reprofilat voluntar forțat pe postul de portar, am fost ținta predilectă a șuturilor, dar ce zic eu șuturi, bombardelor lui Cîrstolovean Nadalin și a lui Andrei Cirstoloveanu, posesorii unor gene de artilerist. Habar n-am de unde li se trage, că armată nu cred c-au făcut, dovadă zelul teribil cu care au contestat momentul de final, apoteotic, al superbei noastre confruntări săptămânale. Tot elanul Youngers-ilor s-a izbit însă în această seară (adică ieri seară, am început cronica ieri ) de dârzenia, de bla, bla, bla! Am avut baftă. Au tras toți în mine de parcă pe mine aveau boală. Și pe cine se mai nimerea pe traseu. Adică în Cătălin Plotogea, care a recepționat două ghiulele consecutive în ”pieptu-i de aramă”. Sau în Soco Sorini, dârz ca un aspirant de oltean ce se află (visul bine ascuns al oricărui teleoltean) și bun de gură cât doo'j dă surate din aceeași republică Oltenia. A mai fost apoi Ionel Vasile, inepuizabil, acuzat la final de Rasca man (un gol, cu o incontestabilă vocație de avocat) de durități asupra lui Raul. Meritorii evoluțiile lui Macaveiu Geo și a lui Sebastian, pentru că a fost un meci de tranșee, fără floricele (cu excepția unei noi ”aroganțe” a lui Bujor). Încleștări la baionetă, eroism în toată regula în unele faze, două armate complete, fiecare în parte dorindu-și supremația. Youngers au avut chiar un ”aproape englez” în echipă, pe Bazil, dar n-a fost suficient. Lotul lor supradimensionat (opt combatanți) s-a prezentat de această dată mult mai legat, Julian fiind deja o rezervă de bază a lui Raul. Din nou Dan Aldescu nu a respectat în totalitate indicațiile din avancronică, având reflexe uneori miraculoase.
Iar am avut tribune arhipline! Că ne și mirăm cum de nu dau năvală sponsorii pe capul nostru! În lojă au fost prezenți Wolfgang Hennrich, willkommen, și Lali, Lali fiind unul dintre oaspeții noștri fideli deja (nu prea vine la cenaclu).
A urmat tradiționalul cenaclu, unde am constatat că cea mai fantastică deputată din Codlea (pleonasm cu grad de ”licență poetică” conform marelui critic literar Rasca man), doamna Maria Grecea, își respectă promisiunile (ei bine da, există parlamentari care își respectă promisiunile, așa că să nu mai aud răutăciuni). La masa noastră, atras probabil de erudiția și de setea noastră de cultură, s-a alăturat Ovidiu Atanasiu, cu o contribuție salutară la nivelul intelectual al manifestării ”de suflet” (așa am văzut eu că se scrie prin diverse gazete). Din multiplele teme pe care ni le-a propus Ovidiu, am reținut două de mare calibru: 22 și vocea interioară. În rest, FRUMOȘI, BURTOȘI, VICTORIOȘI!
Avancronică semi-agreabilă
Motto: ”De ieri noapte așa strig: Dortmund ia Champions League!” (rimă defectuoasă, dar perfect valabilă, producție proprie, care în materie de poezie nu accede mai departe de țipurituri)
E ajun de vineri, zi în veci binecuvântată! Suntem în pragul unui binemeritat repaus după o săptămână ultra-saturată de fotbal. Și ce fotbal! Pentru că s-a jucat băi nene, nu glumă! Bayern (javră bolșevică) - Barcelona și BVB (Lohengrin, prințul fără de prihană) - Real, au fost două calupuri de istorie a fotbalului, de inovație tactică. Pentru că nu-i de colea să transformi herghelia catalană, doldora de ”pur sânge”, într-o turmă de mielușei care sar entuziaști cu beregata direct în cuțitul măcelarului. Și nici să ”convingi” șeptelul de feline mari și feroce, cu blană scumpă, a Real-ului, să se preschimbe într-un coș cu pisoi murați, aruncați pe Vulcăniță! Ca un sportiv cu oarece experiență în ... privit fotbal, declar că am ”lăcrămat” marți, cu obidă țâfnoasă pe marea câștigătoare și am zâmbit cu toți dinții miercuri, pătruns de veselul sentiment iacobin care atinge orgasmul doar atunci când ghilotina retează capete încoronate. D-aia zic că în această săptămână s-a spus aproape totul în materie de sportul picioarelor. Aproape, pentru mai există pe lumea asta și THE OLD FIRM, Derby de Groapa calului! Bazil (Ciocan Vasile) a și lansat ieri o aroganță, cum că ar exista o similitudine între Youngers și BVB, uitând subit că la începutul meciului de declarase ”regalist”, tendință cel puțin dubioasă pentru un vajnic activist social-democrat ce se află. Uitând că profilul lui Nadalin se pliază pe șablonul lui Ronaldo. Că Andrei e la fel de basc precum Xavi Alonso, că Raul seamănă cu Iguain, că uitătura lui Bujor e identică cu cea a lui Pepe (și nu mă refer la fostul domn Zăvoranu, sau mai știi?). Ca să nu mai pomenesc de asemănarea izbitoare între Rasca man și Kaka! Sau poate vrea cineva să susțină că Julian nu rimează cu Varan! Sau Dan Aldescu cu Diego Lopez! Similitudinile nu sunt doar evidente, ci îți ard retina de-a dreptul!
La fel cum noi, Străbunii, suntem leiți BVB! Soco Sorini e, mai mult decât evident, Subotic. Paul Catalin Plotogea, internațional brănean, seamănă, de la brâu în sus, cu Reus, mai ales la părul din cap (de restul nu bag mâna-n foc). Mihai Nica seamănă mai mult decât evident cu Xavi Hernandez, dar putem să-l numim Goetze, așa de amorul analogiei în care m-am lansat cam fără centură de siguranță! Ionel Vasile și Macaveiu Geo (faptul că la aceeași oră cu meciul enorm de mâine, se petrece și o reprezentație teatrală, o considerăm o stratagemă penibilă. Păi dacă vreți audiență, puneți dom'le spectacolul după meci) reprezintă produsele ”academiei” (mă-nțelegi?) de fotbal a Străbunilor, deci analogia cu BVB e din nou evidentă. În ceea ce mă privește, sufăr de o mică criză identitară, între Weidenfeller și Lewandowski, cum mi-o fi norocul. Iar Sebastian se confundă până la identificare cu Gundogan. Doar culoarea părului diferă, cu vreo 70 de nuanțe!
Așa că, all in Bazil, ca să parafrazez ultimele cuvinte de la masă ale lui Dan Rascarache în seara asta!
Fie ca să câștige cei mai buni. Adică NOI! BVB!
Motto: ”De ieri noapte așa strig: Dortmund ia Champions League!” (rimă defectuoasă, dar perfect valabilă, producție proprie, care în materie de poezie nu accede mai departe de țipurituri)
E ajun de vineri, zi în veci binecuvântată! Suntem în pragul unui binemeritat repaus după o săptămână ultra-saturată de fotbal. Și ce fotbal! Pentru că s-a jucat băi nene, nu glumă! Bayern (javră bolșevică) - Barcelona și BVB (Lohengrin, prințul fără de prihană) - Real, au fost două calupuri de istorie a fotbalului, de inovație tactică. Pentru că nu-i de colea să transformi herghelia catalană, doldora de ”pur sânge”, într-o turmă de mielușei care sar entuziaști cu beregata direct în cuțitul măcelarului. Și nici să ”convingi” șeptelul de feline mari și feroce, cu blană scumpă, a Real-ului, să se preschimbe într-un coș cu pisoi murați, aruncați pe Vulcăniță! Ca un sportiv cu oarece experiență în ... privit fotbal, declar că am ”lăcrămat” marți, cu obidă țâfnoasă pe marea câștigătoare și am zâmbit cu toți dinții miercuri, pătruns de veselul sentiment iacobin care atinge orgasmul doar atunci când ghilotina retează capete încoronate. D-aia zic că în această săptămână s-a spus aproape totul în materie de sportul picioarelor. Aproape, pentru mai există pe lumea asta și THE OLD FIRM, Derby de Groapa calului! Bazil (Ciocan Vasile) a și lansat ieri o aroganță, cum că ar exista o similitudine între Youngers și BVB, uitând subit că la începutul meciului de declarase ”regalist”, tendință cel puțin dubioasă pentru un vajnic activist social-democrat ce se află. Uitând că profilul lui Nadalin se pliază pe șablonul lui Ronaldo. Că Andrei e la fel de basc precum Xavi Alonso, că Raul seamănă cu Iguain, că uitătura lui Bujor e identică cu cea a lui Pepe (și nu mă refer la fostul domn Zăvoranu, sau mai știi?). Ca să nu mai pomenesc de asemănarea izbitoare între Rasca man și Kaka! Sau poate vrea cineva să susțină că Julian nu rimează cu Varan! Sau Dan Aldescu cu Diego Lopez! Similitudinile nu sunt doar evidente, ci îți ard retina de-a dreptul!
La fel cum noi, Străbunii, suntem leiți BVB! Soco Sorini e, mai mult decât evident, Subotic. Paul Catalin Plotogea, internațional brănean, seamănă, de la brâu în sus, cu Reus, mai ales la părul din cap (de restul nu bag mâna-n foc). Mihai Nica seamănă mai mult decât evident cu Xavi Hernandez, dar putem să-l numim Goetze, așa de amorul analogiei în care m-am lansat cam fără centură de siguranță! Ionel Vasile și Macaveiu Geo (faptul că la aceeași oră cu meciul enorm de mâine, se petrece și o reprezentație teatrală, o considerăm o stratagemă penibilă. Păi dacă vreți audiență, puneți dom'le spectacolul după meci) reprezintă produsele ”academiei” (mă-nțelegi?) de fotbal a Străbunilor, deci analogia cu BVB e din nou evidentă. În ceea ce mă privește, sufăr de o mică criză identitară, între Weidenfeller și Lewandowski, cum mi-o fi norocul. Iar Sebastian se confundă până la identificare cu Gundogan. Doar culoarea părului diferă, cu vreo 70 de nuanțe!
Așa că, all in Bazil, ca să parafrazez ultimele cuvinte de la masă ale lui Dan Rascarache în seara asta!
Fie ca să câștige cei mai buni. Adică NOI! BVB!
Cronică încrâncenată
Motto: ”Ascultați aici! Dacă vreți să f... ceva, nu așa se face!” Rascarache Dan, la cenaclul ”Propășirea” în timpul unor complicate discuții (haotice) privind geneza poporului român
Ce frumos e primăvara, când toate formele de viață sunt răvășite de instinctul perpetuării speciei! De la unicelulare la mamifere, tot regnul animal și nu numai, are un singur scop: amorul. Această revărsare nestăvilită de hormoni a făcut ca primăvara să mai fie numită de către ”specialiști” și sezonul împerecherilor. Gem ecosistemele de mesaje, de chemări, de provocări și nu în ultimul rând, de competiție. Ciripituri, dansuri nupțiale, etalări de penaje, boncănit, dar și lupte crâncene în vederea cuceririi statutului de mascul alfa. La om, acest instinct de competiție între masculi se află bine camuflat sub mantia sportului. Citius, altius, fortius?! Da, corect, sună bine și pretențios, lăkineșke. Dar e o balivernă ca multe altele. De fapt originea spiritului sportiv al omului e identică cu lupta interminabilă a bivolilor, constând în crâncene lovituri cap în cap, pentru câștigarea supremației asupra șeptelului. Poftiți de luați de aici paradigmă de rumegat, că aseară la cenaclu se discuta atât de mult și anapoda că, deși am băut numai apa ”cu bule”, am ajuns acasă amețit ca după șapte beri! Idei multe, dar și fixe, calate pe dungă!
O să vă întrebați de ce am înfipt în context, aparent fără nici o legătură, analogia cu bivolii! Păi cam așa arată mai nou THE OLD FIRM, Derby de Groapa Calului. Doi taurini ce se izbesc repetat și reciproc cap în cap, timp de o oră, pe tăpșanul cu gazon sintetic de pe Teatrul Viselor. Rar spre întâmplător se mai vede câte o ”floricică” stilistică în brazdele cu ciulini cultivate meschin de fiecare echipă în calea atacanților adverși. Spre exemplu aseară, spectatorii fideli (în frunte cu Lali, Wolfgang Hennrich, Richard Schelger și Dobrin Madalin-Ionut, acreditat ca fotograf oficial, la loja de onoare) au avut parte de o singură ”îmbârligată” marca Bujor și aia în propria jumătate de teren, care a cauzat ceva broboane reci pe spinarea coechipierilor (informație divulgată tot la cenaclu). În rest doar scrâșnit din dinți și scârțâit de încheieturi. La noi a redebutat pe postul de fundaș-portar Soco Sorini, fiind, după propria-i declarație, cheia succesului de aseară. Având în vedere că meciul s-a terminat cu scorul de 11-9 pentru noi și cred că a fost meciul în care am luat cel mai puține goluri de când jucăm, nu-l putem contrazice. La fel cum victoria s-a decis la ultimele două faze ale meciului: o ratare mare la ei, un gol pe ultima fază la noi. Asta pentru ca cei care n-au văzut măreața confruntare de ieri să-și facă o idee. La noi în atac a strălucit (ca argintul, din cauza faptului că își platinează podoaba capilară, ultima fiță!) din nou Paul Catalin Plotogea. L-a executat cel mai des pe Dan Aldescu, care, trebuie s-o spunem, a fost cel mai bun jucător de la Youngers. A scos la mingi pe care scria ”gol” de ne-a exasperat! În rest, Ionel Vasile, Macaveiu Geo, Gligoras Sebastian și subsemnatul (cred că am stat în teren cam un sfert de ceas pus cap la cap) am jucat ”în nota echipei”, cum ar zice un ziarist de la Sportul. Ca eveniment, la noi a revenit Xavi sau Goetze (Mihai Nica), însă pare că revenirea la forma sa obișnuită s-a amânat.
Youngers sunt la a doua înfrângere consecutivă, lucru ce le-a cam flaușat orgoliul. Nădălin i-a dat mâinile peste cap lui So, (cunosc senzația!), Andrei Cârstoloveanu a coordonat apărarea dar n-a prea ieșit la combinații ca de obicei, Rasca man a ratat de trei ori cu poarta goală însă a fost de netrecut în apărare, Raul de nedepășit, Bazil inepuizabil și necruțător cu mingea pe dreptul, Julian (și acum îl simt în spate) a ratat exact când (ne) trebuia (dacă nu mă înșel).
A fost o seară frumoasă sfârșită cu un cenaclu extrem de dens, la care toată lumea vorbea, ba chiar perora, și nimeni nu asculta. Un fel de Hyde Park. La Cetate!
Motto: ”Ascultați aici! Dacă vreți să f... ceva, nu așa se face!” Rascarache Dan, la cenaclul ”Propășirea” în timpul unor complicate discuții (haotice) privind geneza poporului român
Ce frumos e primăvara, când toate formele de viață sunt răvășite de instinctul perpetuării speciei! De la unicelulare la mamifere, tot regnul animal și nu numai, are un singur scop: amorul. Această revărsare nestăvilită de hormoni a făcut ca primăvara să mai fie numită de către ”specialiști” și sezonul împerecherilor. Gem ecosistemele de mesaje, de chemări, de provocări și nu în ultimul rând, de competiție. Ciripituri, dansuri nupțiale, etalări de penaje, boncănit, dar și lupte crâncene în vederea cuceririi statutului de mascul alfa. La om, acest instinct de competiție între masculi se află bine camuflat sub mantia sportului. Citius, altius, fortius?! Da, corect, sună bine și pretențios, lăkineșke. Dar e o balivernă ca multe altele. De fapt originea spiritului sportiv al omului e identică cu lupta interminabilă a bivolilor, constând în crâncene lovituri cap în cap, pentru câștigarea supremației asupra șeptelului. Poftiți de luați de aici paradigmă de rumegat, că aseară la cenaclu se discuta atât de mult și anapoda că, deși am băut numai apa ”cu bule”, am ajuns acasă amețit ca după șapte beri! Idei multe, dar și fixe, calate pe dungă!
O să vă întrebați de ce am înfipt în context, aparent fără nici o legătură, analogia cu bivolii! Păi cam așa arată mai nou THE OLD FIRM, Derby de Groapa Calului. Doi taurini ce se izbesc repetat și reciproc cap în cap, timp de o oră, pe tăpșanul cu gazon sintetic de pe Teatrul Viselor. Rar spre întâmplător se mai vede câte o ”floricică” stilistică în brazdele cu ciulini cultivate meschin de fiecare echipă în calea atacanților adverși. Spre exemplu aseară, spectatorii fideli (în frunte cu Lali, Wolfgang Hennrich, Richard Schelger și Dobrin Madalin-Ionut, acreditat ca fotograf oficial, la loja de onoare) au avut parte de o singură ”îmbârligată” marca Bujor și aia în propria jumătate de teren, care a cauzat ceva broboane reci pe spinarea coechipierilor (informație divulgată tot la cenaclu). În rest doar scrâșnit din dinți și scârțâit de încheieturi. La noi a redebutat pe postul de fundaș-portar Soco Sorini, fiind, după propria-i declarație, cheia succesului de aseară. Având în vedere că meciul s-a terminat cu scorul de 11-9 pentru noi și cred că a fost meciul în care am luat cel mai puține goluri de când jucăm, nu-l putem contrazice. La fel cum victoria s-a decis la ultimele două faze ale meciului: o ratare mare la ei, un gol pe ultima fază la noi. Asta pentru ca cei care n-au văzut măreața confruntare de ieri să-și facă o idee. La noi în atac a strălucit (ca argintul, din cauza faptului că își platinează podoaba capilară, ultima fiță!) din nou Paul Catalin Plotogea. L-a executat cel mai des pe Dan Aldescu, care, trebuie s-o spunem, a fost cel mai bun jucător de la Youngers. A scos la mingi pe care scria ”gol” de ne-a exasperat! În rest, Ionel Vasile, Macaveiu Geo, Gligoras Sebastian și subsemnatul (cred că am stat în teren cam un sfert de ceas pus cap la cap) am jucat ”în nota echipei”, cum ar zice un ziarist de la Sportul. Ca eveniment, la noi a revenit Xavi sau Goetze (Mihai Nica), însă pare că revenirea la forma sa obișnuită s-a amânat.
Youngers sunt la a doua înfrângere consecutivă, lucru ce le-a cam flaușat orgoliul. Nădălin i-a dat mâinile peste cap lui So, (cunosc senzația!), Andrei Cârstoloveanu a coordonat apărarea dar n-a prea ieșit la combinații ca de obicei, Rasca man a ratat de trei ori cu poarta goală însă a fost de netrecut în apărare, Raul de nedepășit, Bazil inepuizabil și necruțător cu mingea pe dreptul, Julian (și acum îl simt în spate) a ratat exact când (ne) trebuia (dacă nu mă înșel).
A fost o seară frumoasă sfârșită cu un cenaclu extrem de dens, la care toată lumea vorbea, ba chiar perora, și nimeni nu asculta. Un fel de Hyde Park. La Cetate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu